Dacă bebelușii ar avea o trăsătură universală, ar fi gânguritul. În primele luni ale vieții lor, bebelușii interacționează prin gângurit. Însă aceste sunete aparent aleatorii au vreun alt scop decât să-i distreze pe părinți și să ajungă pe internet? Un număr tot mai mare de cercetări din ultimele decenii a dezvăluit că, deși poate suna absurd, aceste sunete pe care le scot bebelușii ar pune de fapt bazele dezvoltării limbajului în viață. Iată de ce gânguresc bebelușii!

Printre diferitele sunete pe care le scot copiii, gânguritul bebelușilor este recunoscut ca fiind o categorie distinctă de sunete care apare în jurul vârstei de 6-8 luni în viața unui copil. Poate fi definit ca producerea de sunete repetitive, asemănătoare silabelor din vorbire. Gânguritul reprezintă începutul învățării sunetelor care pot fi folosite în vorbire. Gânguritul este destul de ușor de observat, așa că oricine este atent la vocalizările unui bebeluș va observa când va apărea. Este o schimbare foarte accentuată pe care adulții o pot recunoaște. Nu trebuie să fii lingvist pentru a recunoaște gânguritul.

Cu toate acestea, capacitatea de a detecta diferitele faze prin care se face remarcat gânguritul poate necesita mai multă atenție. La început, bebelușii vor produce o gamă largă de consoane diferite, pe care le repetă după propriul obicei ritmic. Curând după aceea, bebelușii vor limita inventarul exploratoriu la doar una sau două consoane pe care încep să le repete mai frecvent ca “babababa!” sau “dadadada!”. Câteva consoane diferite pe care le pot spune la alegere par a fi baza pentru începerea cu adevărat a cuvintelor. Este un fel de predictor al faptului că cei mici vor putea forma cuvinte pe care oamenii le vor recunoaște.

În acest stadiu, bebelușii par a repeta aceste șiruri lungi ca un fel de comportament motor reflexiv, fără a le recunoaște valoarea practică.
Însă aceste șiruri se transformă în curând în expresii mai scurte, care încep să semene cu cuvintele. Se crede că această schimbare este determinată de conștientizarea copiilor cu privire la cuvintele pe care le folosesc adulții în preajma lor și de dorința de a-i imita. Adulții sunt ca niște zei în universul lor. Sunt oamenii care le oferă confort, căldură și stimulare socială. Există o mare motivație pentru copii să fie precum adulții.

Cercetările arată că și bebelușii surzi gânguresc, doar că puțin mai târziu decât bebelușii care aud. Însă acest proces se oprește la stadiul în care gângurerile s-ar transforma în cuvinte, deoarece bebelușii surzi nu pot auzi cuvintele adulților pe care încearcă să le imite în mod obișnuit. Cu toate acestea, în cazul bebelușilor care aud, după câteva luni de repetare a acestor silabe scurte, încep să formeze cuvinte.

În mod obișnuit, copiii cu vârsta între 10 și 15 luni fac o combinație de gângurit și cuvinte complet formate. În momentul în care au un repertoriu de 20-30 de cuvinte pe care le vorbesc în mod regulat, limbajul celor mici este mai mult deschis ca un discurs și mai puțin ca gângurit.

Având în vedere că gânguritul reprezintă piatra de temelie a limbajului, ar trebui încurajat prin comunicarea cu copiii. Unii părinți se îngrijorează și nu știu cum ar trebui să vorbească cu bebelușii lor. Este greșit să nu articuleze bine cuvintele și să îi imite în vorbire pe cei mici? Nu este o problemă, atât timp cât aceștia țin pasul cu dezvoltarea copiilor. Pe măsură ce bebelușii înțeleg mai multe, trebuie să le vorbești într-o manieră mult mai complexă. În plus, nu trebuie doar părinții să vorbească cu ei. Cei mici beneficiază și din discuțiile cu bunicii, frații sau alte persoane care au grijă de ei.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: