Gheorghe Trifan e specialist în radiometrie. Se visa lucrând la Aeroportul Internațional Chișinău. Nu a fost să fie. Știa sigur că orice s-ar întâmpla nu va pleca din țară și va munci oricât va fi nevoie ca să câștige bani pentru un trai decent acasă.

Până acum 5 ani, Gheorghe Trifan avea o afacere fără vreo legătură cu agricultura. Desfunda țevile de canalizare în Călărași.
„Lucram zi și noapte, ca robul, pentru că voiam să adun suficienți bani pe care să îi investesc în agricultură”, își amintește bărbatul de 45 ani, astăzi proprietarul unor mure de la care nu îți poți rupe ochii.
Au gustat din ele rușii, românii, italienii și belarușii.
„Am rămas totuși pe piața interne, magazinele mari din capitală, vorba bătrânilor „vaca bună de lapte se vinde în sat”. Politica pe care o fac politicienii noștri este proastă, de aceea nu riscăm să ne aventurăm cu murele pe piața externă.”
Gheorghe Trifan a mai investit în livezi și albini. Habar nu avea cum se cresc murele, despre care mulți agricultori îi spuneau că nu sunt capricioase și că pot crește bine mersi în orice sol. Această declarație s-a dovedit a fi o poveste, care l-ar fi putut costa scump, dacă nu făcea unele schimbări în creșterea murelor.
„Știam că murele sunt scumpe. Asta m-a ademenit să pornesc o afacere. Se vorbea ca nu sunt capricioase la sol, dar nu-i așa, ele au nevoie de sol cu mult humus și de hrană adăugătoare. Asta este foarte important. Mi se spunea că sunt rezistente la secetă. La fel, o prostie mare! Dacă nu sunt irigate cu apă de calitate, în cantități suficiente, nu avem calitate la pomușoare. Prin urmare, pierdem cumpărători. Acum autorităților le este rușine să se uite în ochii meu. Am muncit mult în locul lor și le-am spus tot adevărul doritorilor de a cultiva mure despre creșterea lor. Noi am fost și suntem un lot demonstrativ pentru depistarea soiurilor care rezistă la noi în Moldova. Avem 19 soiuri în prezent. Noi am depistat soiurile tehnice, potrivite pentru procesare, dar nu pentru consum în stare proaspătă. Noi am fost primii care am depistat soiurile mai bune pentru uscat la soare, fără cheltuieli adăugătoare.  Autorităților le era rușine să recunoască faptul că, la timpul lor, nu au studiat murele.”
De regulă, Gheorghe Trifan adună în fiecare an 15 tone de mure. Probabil nu o să vă surprindă să aflați că ninsorile din aprilie au afectat grav recolta. Gheorghe Trifan numără pierderi de cel puțin 40 la sută. Se jură însă că va face tot ce îi stă în puteri ca să nu majoreze prețurile la mure. Prima roadă se așteaptă, în regim normal, între 5 și 10 iunie.
„În acest an, din păcate, se întârzie. Vremea nu prea a ținut cu noi. Consumăm mure în stare proaspătă de pe 5 iunie până la înghețuri. În familia noastră se mai fac și sucuri din mure, dulceață, pregătim mure zdrobite cu zahăr sau miere. Le congelăm, preparăm și băuturi alcoolice: țuică și lichior. Lichiorul, apropo, este fain.”
Gheorghe Trifan vrea să lase afacerea sa delicioasă drept moștenire fiicei Ana. Visează chiar la un muzeu care să reprezinte o gospodărie tipică moldovenească. 
„Sper că fiica Ana va avea grijă de tot ce am agonisit, dar mă tem că nu va rezista la o politică atât de proastă pe care statul nostru o dezvoltă mai bine de 25 ani. În plus, devine tot mai greu deoarece ducem lipsă de brațe de muncă. Asta e țara noastră, dar noi trebuie să facem totul ca să lăsăm o moștenire bogată. Altfel cum o să ne uităm în ochii generațiilor care vin după ce vom pleca în lumea celor drepți? Știți, nu-mi este rușine să mă uit în oglindă. Sunt mândru de ce am realizat și mă bucur când un sfert din moldoveni mă salută în fiecare zi, căci zilnic am oaspeți.”
„Poftim la mure!”, spune Gheorghe Trifan de fiecare dată când aduci vorba despre ele. Le găsiți în satul Sipoteni, raionul Călărași sau în magazinele din Chișinău.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: