„Femeile sunt inimi calde, Sunt inimi care bat la doi, Sunt inimi frânte și-aruncate, De noi, bărbaților, de noi” - cu acest catren l-am cunoscut, acum câteva luni, pe Dumitru Rău. Călărășeanul de 20 de ani a promis încă atunci că ne va invita la o proprie lansare de carte, iar dorința sa va prinde contur pe 18 mai, când Dumitru va lansa la Chișinău „Parfum de Dragoste” - primul său volum de versuri. Având pe poliță câteva romane încă nepublicate, tânărul ne-a mărturisit că nu are dorința să câștige bani din cărți, deși nevoia lor o resimte anume pentru „lumina tiparului”. Dumitru vrea să vadă promovată „moda poeziei” și spune că inspirația îl „persecută” mai mereu și îl provoacă să își lase versurile acolo unde se lasă prins!

Dumitru, permite-ne să începem acest interviu oferind cititoarelor noastre șansa să cunoască despre tine un detaliu important: cum începe relația ta cu scrisul?

Totul a început în liceu, când am scris prima poezie – „O oră”. Conturul s-a prins atunci când am prins firul iubirii. De fapt, nu sunt sigur dacă eu l-am prins pe el sau el pe mine; știu un lucru: produsul este cel pe care astăzi îl pot numi carte de versuri dedicată femeilor, dragostei, vieții, mamei și dorului.

Știm că afară de versuri, scrii și proză. Ce lecții ai învățat, odată cu scrierea romanelor „Sub pielea mea” și „Trimite-mă să te găsesc” sau „Când ochii vorbesc” ?

Două din ele sunt aproape finalizate. Romanul „Sub pielea Mea sau Patimile Carlei” este scris deja. Experiența m-a învățat că dacă vrei ceva cu adevărat, obții. Iar eu nu am țintit sus de tot până „să nu văd săgeata”, am țintit într-un punct unde am putut observa ce pot și cât de mult trebuie să muncesc.

Nu mă limitez la versuri. Astfel, în cartea „Parfum De Dragoste”, pe care o voi lansa curând, nu mi-am pus toate versurile. Am multe versuri, iar pe unele le am pentru suflet.Nu știu dacă le voi publica vreodată. Timpul ne va arăta dacă trebuie sau nu. În rest, cât ține de proză, planific să-mi fac și debutul cu unul din romanele sus-menționate.

Ce aromă crezi că emană iubirea? Lasă-ne să aflăm despre cum ai ales numele noii tale cărți de versuri.

catsIubirea are miros de ruj, de trandafiri, de liniște și încredere. Aroma pe care o emană însă, are tot timpul conotații dulci-amărui. De ce? Probabil pentru că la fel ca și alte lucruri, dragostea e un fenomen, o formă supremă a sentimentelor, cu urcușuri și coborâșuri.

Probabil nu ar avea același gust dacă ar predomina doar dulcele sau invers, doar amarul. Uneori am impresia că m-am trezit cu titlul pus deja pe carte. La început era o dilemă, deoarece optam pentru alte titluri. Însă, la fel ca și muza, care „vine când nu te aștepți” a venit și titlul cărții. L-am gândit. Mi-a plăcut. L-am pus pe copertă. Simplu de tot. Titlul „Parfum De Dragoste”, are menirea să spună în trei cuvinte cum arată muza pentru mine, cum o văd eu atunci când „se oprește și la poarta mea” și desigur ce simt atunci când își face apariția.

Eşti deschis să vorbeşti despre sursele de inspirație ale acestei lucrări? Ce te-a influenţat?

De ce nu?! Dacă alții aleg să-și tăinuiască inspirația, eu îmi recunosc izvoarele. Sursele mele de inspirație sunt oamenii din jur, lucrurile și simplitatea lor, dar și dragostea, ca formă nedefinită, nedescoperită și dorită de toți; muzica, ploile de seară și desigur EA.

Acestea sunt lucrurile care mai mult sau mai puțin au dat naștere acestei cărți și care au reușit să trezească în mine un oarecare poet. Nu mă consider un creator, ci mai degrabă un purtător de inspirație, care pune pe hârtie ceea ce îi dictează ea. De asta nu mă plâng la capitolul inspirație, căci atâta timp cât vor exista oameni, voi auzi voci, muzică și sunetul ploii, poezia va exista atât pentru mine, cât și pentru cei din jur…

14581574_296374687414045_8097169049719827965_n

Nu vom ezita să te întrebăm despre care au fost cele mai mari chinuri ale „facerii” cărții tale de versuri. Când ai resimțit cele mai mari poveri: până să vezi textul publicat, sau după ce ți-ai văzut textul cap-coadă?

Deși e un capitol despre care nu prea vorbesc, n-o să încerc să-l ocolesc. Pe scurt aș putea spune, zeci de ore în fața calculatorului, dactilografiind, corectând sau schimbând idei întregi. Uneori stăteam până aproape dimineața pentru a pune totul într-un singur manuscris.

Muza mea este pusă pe șotii și uneori mă prinde fără pix sau carnet, de asta am poezii pe hârtie, în calculator, pe telefon, în mesaje, în diverse comentarii, în postări, pe bloguri, iar culegerea sau momentul în care am decis să le culeg a fost unul foarte anevoios.

Uneori sunt un adevărat dezordonat și astfel am zeci de poezii pierdute pentru totdeauna, ori nu am reușit să le scriu deoarece muza are momente de grabă și dictează prea repede, ori pur și simplu am uitat unde le-am scris. Dar nu consider că asta e cea mai mare problemă, pentru mine cea mai mare problemă rămân a fi resursele financiare. E costisitor să scoți o carte, mai ales una voluminoasă ca a mea. De asta consider că avem atât de multe talente care scriu cu atâta ardoare și originalitate, dar din lipsa surselor finaciare rămân în umbră.

Există o serie întreagă de contemporani care scriu volume pur comerciale, bucurându-se de mare succes în acelaşi timp. E greu să faci față acestui curent?

Nu scriu pentru bani. Nu ăsta e scopul pentru care am decis să adopt această „meserie a scrisului”.Este greu să faci față acestui curent, deoarce sunt oameni cu maniere diferite de a scrie și cum fiecare carte își are cititorii ei, nu pot decât să încerc să depun mai mult efort pentru a face ca „poezia clasică” așa cum o știm, să fie din nou la modă.

Nu consider că am scris o capodoperă, dar faptul că am pus pasiune mă face mândru de asta de asta și nu pot să mizez decât pe publicul care adoră poezia așa cum ne-am deprins s-o vedem, citim și percepem.

18492612_120332000806162796_1828074488_n

Imaginația fiecărui bărbat, mai cu seamă autor, ascunde reflexia unui etalon feminin. Ce contur are EA în sufletul tău?

În multe din poezii o să regăsiți cuvântul „divinitate” sau diverse metafore alături de care am așezat cuvântul femeie. Nu poți scrie poezie până nu ești îndrăgostit sau până nu ai simțit fluturi în stomac. De asta am încercat să compar feminitatea cu fenomene, cu obiecte, cu stări, cu lucruri simple, deoarece în esență asta și înseamnă femeia – o picătură de simplitate ce strălucește asemeni unei divinități.

Cine sunt oamenii cărora ai dori să le mulțumeşti pentru curaj, inspirație şi sprijin în realizarea acestui mare vis al tău?

În primul rând o să-i mulțumesc familiei mele și desigur acelei „EA” . Pentru mine ei sunt punctul de sprijin și echilibru, de la care tot timpul primesc doar încurajări, critici constructive și desigur multă-multă-multă dragoste și putere de a merge înainte. Nu pot să trec nicidecum cu vederea prietenii care au venit tot timpul cu mesaje de încurajare și multă energie de care am avut nevoie atunci când am cules cartea.

18493877_120332000834947373_161590457_o

Vorbeşte-ne despre evenimentul de lansare pe care îl pregăteşti, dar şi despre aşteptările pe care le ai, pe termen lung şi scurt, după acest eveniment.

Lansarea cărții „Parfum de Dragoste” va avea loc pe 18 mai, ora 16:45 în incinta Bibliotecii Naționale. Pregătesc o lansare cu multă poezie. Nu va fi ceva extravagant, dar promit că va fi special pentru fiecare cititor.

Vor veni invitați speciali, care au crezut, cred și vor crede în continuare, prin prietenia de care dau dovadă în fiecare zi, în potențialul și abilitatea mea de a scrie.

Sper ca cititorii să plece inspirați, motivați să citească, gata să fie printre cei care vor promova din nou poezia și care vor declanșa „moda poeziei”. Pentru că „poezia se poartă tot timpul”, cititorii vor avea parte de o seară alături de scriitori, oameni de cultură, pasionați de poezie și desigur de versuri care le vor încânta auzul.

În cadrul lansării romanului „Eu Sunt Femeie”, ai adus un omagiu tururor femeilor. Te rog să readuci, pe final de interviu, niște versuri dedicate tot pentru EA.

Dumitru Rău aduce un omagiu tuturor femeilor: „Sunt inimi frânte și-aruncate de noi, bărbaților, de noi”

Dacă atunci am decis să dedic un întreg poem femeilor, iar aici voi srie doar un catren, pentru a păstra intriga.

…Și rătăcind pe geana ta,

Voi plânge ani, copilă,

Pe sufletu-ți și inima,

Voi scrie ca pe-o filă…”

Foto: Arhiva personală; Alex Iordache Photography; Ion Buga.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: