Două linii pe testul de sarcină înseamnă începutul unei călătorii fascinante timp de nouă luni, cu emoții și schimbări importante în corpul tău. Apariția unor dureri în zona abdominală sau pelvină poate transforma rapid bucuria în îngrijorare și stres, anxietate.

Deși durerea ușoară poate fi normală imediat după implantarea corectă a embrionului, o durere intensă sau localizată, care se accentuează pe măsură ce săptămânile trec, ar putea semnala o implantare ectopică și o sarcină extrauterină. Diferențierea clară între simptomele fiziologice normale și semnalele de alarmă devine esențială pentru sănătatea pacientei și a sistemului reproducător feminin.

De regulă testele de sarcină pozitive vor confirma prezența hormonului hCG, însă evoluția intrauterină nu este normală de fiecare dată. Durerile severe și alte simptome atipice nu vor face altceva decât să sugereze posibilitatea unei sarcini extrauterine sau a unei implantări anormale.

Implantările anormale sunt o realitate a reproducerii moderne, indiferent că se folosesc tehnici de reproducere prin fertilizare în vitro sau alte proceduri sau are loc fertilizarea ovulului pe cale naturală. Dincolo de complexitatea diagnosticării lor, implantările anormale vor aduce schimbări majore în viața pacientelor și de aceea trebuie înțelese și diagnosticate încă de la primele simptome.

Implantarea anormală: de ce apare și care sunt cauzele sale?

Implantarea/nidația este un proces natural complex care apare după fertilizarea ovulului. Ea implică patru faze: apropiere, aderență pe peretele uterin, invazie, pătrundere în endometru și încorporare în țesutul uterin, iar la final se va forma și placenta.

Embrionul (stadiu de dezvoltare blastocist, ovul fecundat) se atașează și se fixează în mucoasa uterină, endometru, cu simptome tipice sarcinii: sângerări de nidație ușoare, crampe ușoare, sâni mai grei și mai sensibili.

De obicei se întâmplă la 6-12 zile după concepție și este momentul zero pentru sarcină. Întreg procesul poate dura 3-4 zile. Odată ce a avut loc implantarea organismul produce gonadotropină corionică umană (hCG), detectată la testele pentru confirmarea sarcinii la aproximativ 12-14 zile post-fertilizare.

Doar că în anumite situații implantarea este anormală, ovulul fecundat fie nu se atașează viabil în uter, fie se fixează în locuri nepotrivite, cum ar fi în interiorul trompelor uterine.

Implantările anormale vor determina complicații periculoase, ajungându-se până la sarcină extrauterină, cu fixarea ovulului fecundat în afara cavității uterine și risc de avort spontan sau hemoragie. Dacă implantarea este prea jos, în segmentul inferior, prea aproape de orificiul intern al colului uterin, pacienta va fi diagnosticată cu placenta previa, cu simptome ce pot include sângerări masive în timpul evoluției sarcinii, dureri abdominale intense sau amețeli.

În scenariul în care s-a apelat la fertilizările în vitro, implantarea anormală poate fi generată de calitatea embrionului și de receptivitatea endometrului. Statusul cromozomal embrionar influențează abilitatea acestuia de a se implanta în mod corect, după fertilizare.

O problemă genetică la nivel de cromozomi sau anumite mutații vor influența direct succesul implantării uterine. Uterul și mediul uterin pot contribui şi ele la eșecul implantării.

Când pacienta suferă de malformații mulleriene, uter septat sau în formă de T, sunt prezente sinechii, polipi endometriali, are endometru subțire, adenomioză, endometrită cronică, cu alterarea microbiomului endometrial, sau peristaltism uterin crescut, șansele apariției unei implantări anormale sau imposibile sunt foarte mari.

Nu avem cum să controlăm implantările anormale și nici cum să le influențăm, însă depistarea lor din timp și intervențiile rapide vor fi deosebit de importante pentru reproducerea asistată sau pe cale naturală într-un viitor apropiat.

Test de sarcină pozitiv și dureri abdominale. Cauze posibile și explicații

La implantările anormale testele de sarcină pot fi pozitive, însă pacienta poate prezenta dureri abdominale. Acest lucru se întâmplă dintr-un motiv simplu: testele detectează imediat hormonul hCG apărut în sarcină, indiferent de locul implantării embrionare.

Embrionul poate să nu ajungă în uter, dar testul să rămână pozitiv; trompa uterină poate fi afectată și ea din cauza inflamațiilor locale, infectiilor, bolii inflamatorii pelvine, infecțiilor cu transmitere sexuală sau intervențiilor chirurgicale anterioare.

Uneori trompele uterine sunt parțial blocate sau îngustate, transportul embrionului este încetinit și acesta se implantează ectopic pe traseu, ducând la o evoluție anormală a sarcinii. De foarte multe ori pacientele nu știu că a existat o implantare anormală, că există o sarcină extrauterină, cel puțin nu în primele zile de la întârzierea menstruației.

Dar simptomele se agravează în timp, pe măsură ce embrionul crește, testele de sarcină rămân pozitive, sângerările vaginale pot deveni abundente sau neregulate, apar și dureri abdominale anormale. Durerile intense, bruște, sunt adesea pe o singură parte, sau sunt difuze, fiind însoțite de amețeli, stare de slăbiciune generală, senzații de leșin sau chiar dureri resimțite în umăr.

Singurul care poate decide dacă e vorba sau nu de sarcină extrauterină sau de implantare anormală în alte locuri din sistemul reproducător feminin e medicul ginecolog.

Cu un consult ginecologic amănunțit, atent, o ecografie transvaginală și cu urmărirea valorilor hCG în dinamică se poate pune mai ușor un diagnostic clar în cazul implantărilor anormale. În situația în care trompa uterină s-a rupt, țesuturile unde s-a produs implantarea anormală au de suferit și există sângerare importantă, se intervine chirurgical de urgență.

Diferența între sângerările de nidație de la o sarcină normală și sângerările de la o implantare ectopică sau sarcină extrauterină este esențială în stabilirea unui diagnostic. Sângerările la implantările normale apar în uter, sunt ușoare, de scurtă durată, de la câteva ore până la maxim 3 zile, iar crampele sunt de intensitate redusă.

La o sarcină extrauterină durerea este mult mai pronunțată, sângerarea poate fi ceva mai abundentă sau neobișnuită, dar durerea este cea care trebuie să trezească suspiciuni și să trimită pacienta la medic de urgență. Durerea la sarcinile extrauterine apare deoarece țesuturile de sarcină întind sau afectează direct structura trompei sau a altor țesuturi; la ruperea trompei durerile sunt bruște și intense, greu de suportat sau de ignorat.

La nevoie, pentru confirmarea sarcinii extrauterine, se recomandă un test de sânge beta-hCG, cu repetare la 48 de ore; în sarcina extrauterină creșterea nivelului său este adesea mai lentă sau neregulată, spre deosebire de sarcina normală unde nivelul tinde să se dubleze sau să crească cu cel puțin 35-50%.

Valorile hCG care depășesc pragul de 2.000–3.500 mUI/mL corelate cu absența sacului gestațional intrauterin la ecografie vor conduce la un diagnostic de sarcină extrauterină, chiar dacă testul de sarcină de urină rămâne pozitiv în continuare.

Tratamentele pentru sarcina extrauterină și prevenția complicațiilor depind de evoluția sarcinii și de momentul în care a fost diagnosticată. Se poate apela la un tratament medicamentos, cu metotrexat, care va opri evoluția țesutului de sarcină, dacă sarcina este depistată într-un stadiu incipient.

Sarcinile extrauterine avansate, cu risc de ruptură sau cu sângerări interne vor impune operații laparoscopice pentru îndepărtarea sarcinilor din locurile de implantare anormală și, uneori, a trompei afectate. Trompa ruptă va necesita intervenție chirurgicală clasică, pentru a opri hemoragia și a salva viața pacientei.

La orice fel de simptom atipic la început de sarcină prezentarea la medicul specialist și un consult de specialitate vor fi primii pași spre o diagnosticare care ar putea face diferența între probleme majore și un sistem reproducător cu șanse să funcționeze bine în continuare.

Distribuie articolul: