Ideea de a produce un produs atât de specific și, mai ales, de a-l exporta peste hotare nu i-a venit din start. Antreprenorul a început activitatea mai întâi din curiozitate, explorând domeniul pas cu pas.

 

Primul impuls a venit de la un prieten care tocmai se întorsese din Italia. După ce a vorbit cu el, Vasile a început să studieze mai îndeaproape situația pieței. A vizitat mai multe fabrici din Italia și a văzut cum lucrau și ce echipamente foloseau. Nu i s-a părut ușor. Dimpotrivă, această industrie părea foarte dezvoltată, dar… nu era imposibil în Moldova, transmite logos-pres.md.

În decembrie 2016, a cumpărat localul și a început imediat pregătirile. A adus echipamente din Italia, majoritatea folosite, de la o fabrică închisă. Cele mai importante erau uscătoarele. Știa că fără lemn bine uscat, nu există calitate. Iar fără calitate, afacerea sa nu avea niciun viitor.

La început, a fost lemnul

Și totuși, el nu a început cu sicriele.

A început cu lemnul. L-a tăiat, l-a prelucrat, l-a transformat în produse semifinite și l-a exportat în Croația. A fost o perioadă în care a învățat, a înțeles piața, cerințele și standardele, iar între timp au început să apară clienții. El nu i-a căutat, ei l-au găsit singuri. Tot ei i-au sugerat să facă pasul următor: nu doar să producă produse semifinite, ci produsul final – sicriul.

La început, Vasile Negru a refuzat pentru că, potrivit lui, nu se simțea pregătit.

Apoi a venit pandemia

„COVID-19 a schimbat multe lucruri, inclusiv viitorul acestei afaceri, pentru că cererea de sicrie a crescut brusc. Nu din cauza dezvoltării pieței, ci din cauza numărului mare de decese. Nu a fost oportunitatea de afaceri pe care mi-ar fi plăcut să o am, dar a fost o realitate care te face să te gândești. Ce să faci în continuare, merită riscul sau nu? Și atunci am făcut pasul pe care îl tot amânasem – am început să produc sicrie”, a declarat Vasile pentru spotmedia.ro.

La început, a lucrat doar la comandă. Încet, cu atenție, fără să se grăbească să facă o muncă de calitate. Astăzi, în atelierul său lucrează opt persoane – tâmplari și șlefuitori de lemn.

Camera de uscare și procesul de uscare a lemnului

Deși sicriele ajung în cele din urmă în pământ, uscarea lemnului rămâne o etapă importantă. Lemnul umed nu poate fi tratat, șlefuit și vopsit corespunzător, iar lacul nu rezistă mult.

Camera de uscare este foarte fierbinte. Lemnul este plasat în camere speciale unde este uscat la temperaturi reglementate în funcție de tipul de material. Procesul are loc într-un sistem închis cu ventilatoare și aer cald care circulă constant.

Temperatura din uscătoare este crescută treptat. La început este de aproximativ 30-35 de grade, iar pe măsură ce procesul avansează poate ajunge la 70-75 de grade. Aproximativ 350 de metri cubi de lemn numai pentru sicrie trec prin magazin în fiecare an.

Sala mașinilor de șlefuit

După uscare, lemnul intră în hala învecinată, unde mai multe strunguri și mașini de șlefuit funcționează simultan. Sute de sicrie sunt stivuite unele peste altele, cu capacele sprijinite de pereți.

Unele au trecut deja prin mâinile șlefuitoarelor, altele își așteaptă rândul.

Deși mulți din industrie au trecut la mașini automate, o mare parte din munca din atelierul Budesti se face încă manual.

Fiecare piesă este lucrată cu atenție de mai mulți șlefuitori care trec peste fiecare milimetru de lemn cu o perie abrazivă.

„Este nevoie de mai mult timp și de mai multe resurse, dar în schimb se îmbunătățește calitatea. Lucrarea manuală este făcută foarte, foarte bine, iar pentru mine asta este mai important decât cantitatea”, spune Vasile Negru.

Etapa finală: vopsirea și ambalarea 

Camera alăturată este complet tăcută, dar aerul este încărcat cu miros de vopsea. Aici are loc etapa finală – vopsirea și decorarea sicrielor.

O adevărată „alee” cu două rânduri de sicrie așezate pe standuri care așteaptă să fie vopsite. Acestea sunt sicrie ecologice, explică Vasile Negru. Cele mai multe dintre ele sunt exportate.

Doi angajați tocmai usucă un șir lung de mânere din lemn tratat cu grund. Le înșiră cu grijă pe sfoară, unul câte unul. Apoi trec la pasul următor.

„Ambalarea” sicriului 

Pânza albă este fixată cu grijă în interior. O pernă este pusă dedesubt, materialul este așezat și apoi este instalat capacul. După aceea, sicriul este învelit în folie, astfel încât să nu fie zgâriat și prăfuit. Acesta este ridicat și așezat deasupra celorlalte deja pregătite pentru transport.

Apoi, doi bărbați continuă procesul – aduc următorul sicriu, îl așează pe masa improvizată și repetă aceleași acțiuni: pânză, pernă, capac, ambalaj. Fiecare mișcare este învățată pe de rost și repetată pentru fiecare sicriu.

„Concurența vine în principal din China, unde producția este mai ieftină și mai rapidă. Eu nu vreau să folosesc materiale mai ieftine și nu cobor standardele, chiar dacă aș putea vinde mai ieftin”, spune Vasile Negru.

Moldova exportă sicrie 

Sicriele produse la Budești sunt exportate în Germania, România și Italia. „Cererea există și nu depinde de modă sau de sezon. Este o afacere care nu este afectată de crize. Fie că plouă, ninge, e război sau pace, oamenii mor”, spune antreprenorul moldovean.

În anii de succes, el a produs aproximativ 2.600 de sicrie, dintre care 700 pentru piața locală, iar restul pentru export.

„Într-un camion încap exact 184 de sicrie. Pentru clienții de acolo, nu contează doar produsul, ci și seriozitatea. Dacă spun că voi livra până la o anumită dată, nu trebuie să întârzii nicio zi. Fără întârzieri, fără explicații. Iau o comandă doar dacă sunt sigur că o pot îndeplini”, spune Vasile.

În același timp, antreprenorul nu și-a etichetat încă produsele cu o marcă proprie – el se bazează pe faima personală și pe cuvântul din gură.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: