Cum distrugi o societate? Simplu. Dacă vrei să distrugi o societate, ataci femeia, nu bărbatul. Ori familia este celula de bază a societății și cei doi soți sunt egali. Egali peste tot. Și inteligenți. Într-o familie ești o echipă. Unde cade unul – celălalt ridică. Unde nu știe unul, știe celălalt. Dacă nu știu/pot ambii, fac împreună totul. Dar ce se întâmplă dacă distrugi o femeie? Ori o faci inferioară?
Cu cât femeile sunt mai proaste, cu atât vei avea generații de copii mai proști, ( cât mai mulți dar proști musai), pentru că astfel îi vei putea conduce mai ușor. Cum procedezi? Interzici accesul la cunoaștere al femeilor. Le educi că e mult mai important aspectul fizic, decât ceea ce „nu se vede”. Le educi că situația materială e mult mai importantă. Din dorința lor de a „arăta bine” și obsesia de a-și etala podoabele, vor recurge la tertipuri femeiești prin care vor determina bărbatul să le îndeplinească cerințele. El (masculul) va folosi toată energia lui pe orice, numai timp ,,să gândească” pentru el nu va mai avea. Între timp, copiii sunt crescuți mai ales în primii ani de viață, doar de ,,mama tâmpă”… și de școală, unde primesc programe și programări „bine alese”.
Cum mai distrugi femeia? Devalorizând-o!
Creând ideea că este un „animal de clasă inferioară”, utilă doar la perpetuarea speciei, la menaj, la satisfacerea dorințelor sexuale sau la diferite munci… că „bipeda asta” are o rezistență incredibilă când vine vorba de muncă. Cum să nu „exploatezi” așa ceva?
Cum mai distrugi femeia? Îi captezi sau limitezi capacitatea creatoare în plan fizic. Mai exact? O faci să creeze, să aducă la materializare ce vrei tu, nu ce vrea ea sau societatea în care trăiește „bipeda asta”. Pe plan-eta asta, cam tot ce este viu se naște din femeie. Apoi au astea o „simțire” aparte… care dacă nu e ținută sub observație și ,,controlată”, face ravagii. Bun…
Deci cum poți proceda?
Amețești mintea femeii cu religii, cu rituale, cu „tradiții”… Ce obții? Apoi și să vrea cineva să deschidă ochii, să vrea să ,,sară” gardul… se găsește una… (soră, soție, mamă, iubită) care să-l tragă înapoi în țarc, una care ,,din iubire necondiționată” face ea o rugăciune, un ritual, o sfeștanie, un mers în genunchi pe undeva „să-l ajute” … Ei, unii/unele mai scapă, dar scopul e să fie cât mai puțini… Țarcul tre să fie ticsit de suflete pe care să le tot rulezi în încarnări și de la care să obții hrană/ energie!
Cine ar putea să facă toate astea cel mai bine?
O FEMEIE care stăpânește un popor pe care-l controlează prin metoda „gândirii/simțirii de stup”. Un  „popor” (rasă, specie), care și-a consumat energia prin autofagie și „simte” acum o senzație de foame permanentă.
Și așa… se naște „UN MONSTRU”.
Text preluat de la Sanda Suciu.

Distribuie articolul: