Alina Saranciuc este o tânără din Cantemir, care are foarte mult optimism și scopuri în viață. Deși are 28 de ani, e studentă la două facultăți, are 6 copii și planuri mărețe pentru viitor, aici acasă. Scopul ei este de a se dezvolta în țara natală, pentru că dacă dorești, obții ce vrei oricum, fără a fi nevoit să emigrezi. 

Daniela Gorincioi: Ce gânduri și scopuri are tineretul din Rep. Moldova la ziua de azi?

Alina Saranciuc: Este foarte clar că generațiile din ziua de azi au atâtea orizonturi deschise atât de părinți cât și de societate. Tinerii din ziua de azi nu acceptă normele impuse numai de dragul de a fi ca toți ceilalți, iar asta e grozav! Ei și-au schimbat viziunile din direcția distracției, cluburilor și timpului petrecut în zadar în a se descoperi, a călători, a se dezvolta personal, vor o carieră care să le completeze identitatea și modul în care văd lumea, spre deosebire de un loc de muncă clasic, cu program fix. Își creează reguli proprii, sunt autonomi și caută diversitate.

DG: Dar tu, personal, ce scopuri ai la moment?

AS:  Scopurile mele toate sunt ghidate de susținerea soțului și a familiei mele. Deci, vreau să finalizez studiile cu succes, pentru că fac două facultăți concomitent la Universitatea de Stat „B.P. Hașdeu”, să-mi dezvolt cariera în sfera administrației publice, dar implicând și sfera pedagogică. Vreau împreună cu soțul meu să deschidem o zona de odihnă și crescătorie de pești în iazul privat din apropierea râului Prut, în satul Leca. Mai vreau să ajut oamenii frumoși din comuna mea să se dezvolte personal prin implicarea voluntară în diverse proiecte înaintate de Centru Regional de Dezvoltare Comunitară. Așadar, am planuri grandioase pentru a face viitorul copiilor mei (ai noștri tuturor) să trăiască mai bine.

 DG: Ai 28 de ani, căsătorită, 6 copii. Povestește un pic despre tine un pic.

 AS: După cum e clar deja, nu mai menționez numele meu pentru că e scris și în titlu, am 28 de ani și 6 copii. Deci, eu din prima căsătorie am 2 copii, Viorel, așa se numește soțul meu are 3 copilași rămași cu el din prima căsătorie și bunul Dumnezeu ne-a dat și o fetiță comună pe nume Cataleya. Uite așa, avem 6 îngerași care ne luminează casa și ne sunt puterea și curajul nostru de zi cu zi. Sunt mămică, studentă la două facultăți concomitent „Facultatea de Drept și Administrație Publică” și „Pedagogie Învățământ Primar și Preșcolar”. Vreau să vă zic că se poate. Chiar de sunt 6 copii în casă reușesc, și poate oricine, dacă are dorință și un țel bine fixat, să facă față materiei universitare.

DG: Ce poți face într-o localitate din Moldova pentru a avea un salariu bun?

AS: Pentru un salariu bun trebuie să muncești! Eu pot să zic de mine. Pe lângă studii, voluntariat, proiecte, cresc păsări, lucru de care nu mi-i rușine să zic. Mai apoi le realizez. Noi creștem purcei din care facem diferite produse din carne bio (carne afumată, salamuri) și le realizăm. Deci, se poate orice, dacă ne lăsăm fudulia moldovenească. Dar sunt mulți prieteni de-ai mei, tineri agricultori, care la fel, prin muncă silnică trăiesc destul de bine fără a emigra, alții au afaceri online.

Deci, oamenii care vor, fie că vorbim de o localitate urbană sau una rurală depun efort, muncesc și au un venit destul de bun.

DG: De ce este important să faci studii în Republica Moldova?

AS: Dar pe lângă toate astea foarte, foarte important e, să facem studii în Republica Moldova. Studiile ne deschid mai multe orizonturi, viziuni, căi de dezvoltare, oportunități în crearea condițiilor de trai mai bune. Dacă ai studii, ai ușile deschise pretutindeni.

Eu personal am realizat aceste idei după ce în ciuda greutăților sociale, economice. Am mers la 25 de ani să-absolv liceul, să iau bacalaureatul și să calc pe treptele universitare în continuare.

DG: Cum reușești să îmbini viața de familie cu viața academică?

AS: Să știți că foarte ușor, atunci când ai susținere de la soț și familie, atunci și timpul îl gestionezi cu ușurință. Eu am noroc de Viorel, soțul meu e înțelegător, el mă ajută atât cu copii, cât și cu cele din jurul casei în timpul sesiunii de examene. Ba chiar mai mult, când îmi mai cedează nervii de oboseală, el îmi zice: – Hai, hai că mai ai puțin și s-a încheiat anul! (foarte ironic și stimulant).

Dar să vă zic cum îmbin eu viața de familie cu viața academică? Ușor, copii de dimineață la școală, soțul pe cea mică o duce la grădiniță, eu la universitate, seara ne întâlnim pregătesc cina, facem temele cu copii, toți la culcare, mama la temele pentru a doua zi până la 3-4 noaptea. Dar vreau să zic că îmi reușesc și chiar de e greu, uneori tot nu cedez.

Dar cel mai mult mă bucură faptul că copii mei văd stăruința mea pentru studii, efortul meu pentru a menține situația familiară în echilibru, și ei își creează niște viziuni de viitor atât de mature, atât de tari și bine fundamentate.

DG: Mulți tineri spun că nu-și văd viitorul în țara noastră și emigrează în alte țări. Tu ce părere ai la acest subiect?

AS:  Îmi pare rău să aud asta, deși cunosc și eu așa tineri. Dar știți ce-i întreb eu mereu? Îi întreb: de ce pleci? De ce nu încerci să faci tu o schimbare  să încerci tu să faci ceva pentru a crește și după dacă nu reușești du-te să vezi perspectivele din altă țară!
Să nu uităm că în altă țară suntem străini, dar la noi în țară suntem la noi acasă. Nicăieri in lume nu-i mai bine ca acasă. Viitorul suntem noi, schimbarea se începe de la noi. Eu nu vreau și nici nu voi pleca din țară căci și la noi în țară se poate de trăit frumos și liber.

DG: Cu ce te ocupi la moment?

AS: Eu la moment implementez un proiect în sfera pisciculturii și zonei de odihnă în localitatea Leca, lunca Prutului. Am înaintat la programul Femei în Afaceri, un program destinat femeilor care planifică să-și inițieze sau extindă afacerile, în special, în zonele rurale (vedeți că statul și alte asociații externe ne ajută – noi trebuie doar să acceptăm acest ajutor), este un program de finanțarea afacerilor femeilor cu un grant nerambursabil. Vedeți ce oportunitate frumoasă, doar este necesar să muncim și să vrem.

Mai fac și voluntariat în cadrul unui Centru Regional de Dezvoltare Comunitară, care îmi dă șansa împreună cu un grup de femei tinere și puternice din comuna Antonești  să facem lucruri frumoase pentru sat. Și nu în ultimul rând, cresc copii frumos și demn pentru o viață mai ușoară.

DG: Cum reușești să te descurci financiar în Moldova în contextul în care ai și o familie?

AS: Financiar nu aș zice că, mereu e foarte bine. Dar știți, uneori mai apăsăm pe economie, uneori mai reducem din plăcerile vieții și încercăm să mergem în pas cu viața în liniște și pace. Să fim realiști, cheltuielile sunt mari, totul e scump, dar nu-i doar în Moldova așa. Nu avem cu cine ne certa, ne conformăm situației și încercăm să creștem totul în grădină bio.

Noi nu procurăm sucuri, dulciuri, carne, salamuri. Noi le facem acasă. Un plus pentru sănătate și un plus economic.

DG: Cum te ajută studiile să ai un job bun și în Moldova?

AS: Studiile mereu au fost visul meu și eu mereu spun zâmbind „Am să învăț până am să fiu bătrână!”
Și da, studiile te ajută foarte mult să ai un job bun  și în Moldova, căci poți ocupa funcția care ți-o dorești prin silință. Studiile te fac să te simți important în societate, să îți cauți un job preferat fără bariere, să crești muncind, să ajungi acolo unde ai visat de mic copil. De aceea provoc toți tinerii din Moldova să nu părăsească țara, dar să meargă la studii, să facă o profesie și să se dezvolte aici, la ei acasă, să devină stăpâni pe ei însuși, pentru că statul îi ajută daca ei vor cere. Nu cedați în fața greutăților, căci toate drumurile, oricum, duc acasă.

Distribuie articolul: