Poetul Mihail Semenko scria în unul dintre articolele sale că orice are tentă naționalistă nu reprezintă artă în sensul său veritabil. Îmi permit să contest această afirmație și să spun că frumusețea unei țări se vede în fețele oamenilor săi și asta este, în mod clar, o expresie artistică. Prin urmare, a prinde în obiectivul unui aparat de fotografiat esența unui popor este o misiune deloc ușoară și foarte încărcată de simbolism. Se pare că fotograful japonez Miya Kosei a reușit să surprindă frumusețea meleagurilor noastre într-un adevărat eseu fotografic.

Albumul „Moldova. Țara vinului și florii – soarelui” este, dacă vreți, un adevărat studiu sociologic în imagini. Cu un laconism de invidiat, cu o atenție meticuloasă, Miya Kosei prinde ritmul vieții noastre, alternate între o existență culturală bogată și o penurie financiară. Chipuri de copii, imagini din piețe cu flori sau cărți vechi, fețe rugându-se în fața unor lumânări arzânde – toate aceste fotografii se combină într-un soi de mozaic foarte…natural.

Și, cel mai important, Miya Kosei nu-și „cosmetizează” fotografiile, nu le retușează în zeci de filtre care ar curăța imaginea noastră, nu o reîmpachetează precum o fac alți fotografi, deci nu veți găsi în paginile albumului senzaționalismul fotografiei comerciale, ci dimpotrivă, deveniți martorii unei reprezentări reale a paradoxurilor noastre. De pe unele pagini ne privesc oameni grăbiți să ajungă la o destinație sau alta, iar pe fila următoare – imaginea unor ruine dintr-un vechi cimitir evreiesc. Iată maniera rafinată de a reprezenta oprirea timpului în inima forfotei zilnice.

Mă întreb, în clipele când răsfoiesc acest album, dacă putem depăși condiția de „furnici urbane”, veșnic grăbiți să mergem spre muncă sau casă, fără nevoia de a contempla detaliile mozaicului urban sau rural în care trăim. Asta face pentru noi Miya Kosei, ne îndeamnă să încetinim pentru a vedea, pentru a descoperi frumusețea unui apus sau a unui răsărit, a fețelor care ne înconjoară, a locurilor pe lângă care trecem.

Mia-am amintit, în acest context, de spusele scriitoarei Susan Sontag care afirma că „Fotografia nu este doar un mijloc de a înregistra realitatea, ci și o formă de a o crea.” și da, Miya Kosei creează: o nouă perspectivă a lumii noastre văzute prin simplitate și naturalețe, distanțată de prejudecățile noastre și consolidată într-o formă artistică.

Mi-ar plăcea să văd acest album de fotografie pe mai multe rafturi și nu doar de dragul etalării noastre pur naționaliste, ci pentru clipele când vă întrebați „De ce mai sunt aici?”.

            Kosei Miya s-a născut în 1937 la Tokio. A studiat literatură, artă și istoria, precum și etnologia, economia și sociologia. Eseist și autor de lucrări documentare, și-a început carieră că redactor la revista Weekly Book Review, unde a lucrat între 1958 și 1964. În 1965 descoperă România. Entuziasmat de ea și mai ales de Maramureș, va reveni aici de nenumărate ori. După 1971 colaborează la o serie de publicații internaționale. Multe dintre cărțile sale și două volume de fotografii – Rumanian Rhapsody (1986) și Europa Orientalis (1991) – sunt consacrate României.

Volumul a apărut în acest an, la editura Cartier, în colecția C(ART)IER.

Distribuie articolul: