Sala largă și luminoasă lucește în razele amurgului de debut de februarie. Liniștea profundă este curmată dintr-o dată de sunetul mai multor tălpi de pantofi. Oglinzile largi, cât peretele, sunt umplute, treptat, de chipuri de fete și băieți de vârste diferite. Dintr-un colț, o voce de femeie tânără numără ritmic: trei și patru, trei și patru, în timp ce apare în fața lor mișcându-și corpul pe ritmul unei melodii celebre. Părul ei lung și închis la culoare pare să se prindă în aceste mișcări, iar ochii vioi zâmbesc nevăzut de sub ramele ochelarilor rotunzi.

Pentru Irina Puică asta este forma fericirii supreme: în jur copii și ea în mijloc – fâncând ceea ce știe cel mai bine – dansând!

Am găsit-o înainte de unul dintre antrenamente. Se pregătea să exerseze alături de elevii săi câțiva pași rămași restanți la lecția trecută. De când se ține minte, Irina Puică dansează. Până la 18 ani a făcut dans profesionist, apoi și-a pus cariera pe pauză și a decis să-și continuie drumul sub un alt unghi.

A devenit antrenoare de dans datorită unor conjucturi norocoase ale destinului, dar spune că meseria pe care o are acum i se potrivește ca o mănușă. Iubește mult copiii și încearcă din răsputeri să devină în fiecare zi o versiune proprie mai bună decât cea de ieri.

Urmărește o nouă ediție „Oameni ca tine” realizată de Irina Harea Mardari.

sursa

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: