Adelina Dodon este femeie ce-și îndulcește cariera academică cu deserturi cu gust de copilărie. EA este femeia ce a devenit conferențiar universitar, dar nu și-a abandonat niciodată pasiunea pentru cofetărie. Povestea Adelinei a fost scoasă în lumină în cadrul proiectului „Oameni ca Tine”. 

Adelina Dodon este una dintre acele femei pentru care viața este un dans. Încă din fragedă tinerețe a luat fiecare mișcare pe rând, fără a-i grăbi evoluția. Astfel, poate spune cu certitudine că nu calcă pe nimeni pe picioare și nici nu trăiește sub presiunea comparațiilor din afară.

Deși este conferențiar universitar și de mai bine de două decenii predă cursuri la Universitatea Tehnică din Moldova, se consideră în primul rând -mamă. A știut să-și împletească cariera cu viața de familie atât de armonios, încât acum își poate asocia diplomele cu nașterea copiilor.

„Cel mai valoros lucru pe care l-am obținut în această viață sunt copiii mei…”

Când se simte copleșită de mulțimea responsabilităților de acasă și de la muncă, trage adânc aer în piept. Apoi își revede prioritățile, trasează limite clare și le respectă orice-ar fi. Privește cu atâta optimist fiecare lucru care i se întâmplă, încât uneori se întreabă ce a făcut pentru a merita atâta binecuvântare.

„Mie îmi pare că mamele cu cât mai mulți copii au, cu atât sunt mai organizate…”

Magia cofetăriei a fascinat-o încă de pe vremea când era studentă. Nu știa atunci pe unde o vor purta valurile vieții, dar nu și-a abandonat niciodată visul din suflet.

A continuat să-și răsfețe copiii, soțul și rudele cu plăcinte savuroase, deserturi delicioase și tot felul de biscuiți care reușeau să coloreze chiar și cea mai ploaioasă dimineața. I se părea că laudele oamenilor dragi sunt suficiente și continua să-și coacă aspirațiile la foc mic.

„Când faci  lucrurile cu dragoste și cu suflet, totul iese foarte ușor. Ingredientele cred că simt acest lucru…”

Pandemia, însă, a venit ca o șansă pentru talentul său. Dintr-o dată se pomenise că are mult mai mult timp liber, iar torturile i-au oferit acea albie de plutire de care avea nevoie fiecare om nevoit să se adapteze la o nouă realitate. Așa a transformat deseturile în cadouri pe care le oferea prietenilor și cunoscuților la diverse ocazii. Când numărul vocilor încântate de ceea ce gustau devenise tot mai mare, iar întrebările de ce nu-și duce pasiunea mai departe – tot mai frecvente, Adelina Dodon a căzut pe gânduri.

Fiind o perfecționistă prin definiție i se părea că nu reușește să ajungă prin lucrările sale la standardele cofetarilor cu renume. Asul din mânecă era însă – gustul. Curat, inconfundabil, capabil să te teleporteze în copilărie, să-ți stârnească amintiri colorate și să te predispună la visare. Când a început să combine rețetele vechi, scrise de bunica în caiețel, cu ingredientele de casă, cuvintele nu-și mai aveau locul. Rezultatul era divin.

„Încă lucrez, lucrez foarte mult asupra ornamentării, decorării, dar pentru mine mult înseamnă compoziția interioară, gustul tortului…”

Nu a căutat neologisme pentru a-și descrie cooperațile. Înainte de a pune un tort în cutie și de a-l trimite spre o sărbătoare, semnează modest într-un colț: Cu drag, de la Adelina.

Încă nu-și consideră activitatea o afacere, dar spune că, la nevoie, poate coace singură chiar și cinci torturi pe zi. Totuși, spune Adelina Dodon, nimic n-ar fi la fel facă nu s-ar bucura de susținerea plenară a membrilor familiei. Cei trei copii o inspiră, o ajută, îi suflă idei tinerești și îi oferă încrederea de care are atâta nevoie.

Spune fără echivoc că este un om fericit. Crede în Dumnezeu, dar învață să creadă și în forțele proprii. Își iubește viața profesională, dar n-ar face niciun sacrificiu în detrimentul familiei.

„Fericirea pentru înseamnă o familie închegată, o familie unită, prietenoasă…”

Despre Moldova vorbește ca despre un fapt împlinit. Întotdeauna a încerca să vadă fața frumoasă a acestei țări și a început cu propria casă, cu propria grădină să transforme această plamă de pământ în ceea ce toți își doresc să fie – un loc din care să pleci doar pentru ca să ți facă dor.

„Nu-i vorba că iubesc Moldova. Eu ador locul în care m-am născut și niciodată n-am avut gândul să plec…”

Scoate din cuptor blaturile rumenite, apoi așteaptă să se răcească. Între timp, pregătește fructele, ciocolata și alte elemente care vor sublinia personalitatea tortului. Își imaginează cine va gusta din fiecare felie, ce emoții vor avea pe față și ce amintiri le vor răsări în minte cu fiecare îmbucătură.

Este calmă și zâmbitoare pentru că știe – asul pe care îl are în mânecă este gustul. Curat, inconfundabil, capabil să te teleporteze în copilărie, să-ți stârnească amintiri colorate și să te predispună la visare…

Dacă vă plac poveștile de viață, vă invit să deveniți patronii proiectului „Oameni ca tine” și să ne ajutați, astfel, să-i descoperim în continuare pe cei care ne fac țara. 

Sursa: AGORA

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: