Fiecare dintre noi a avut situații în care l-au năpădit lacrimile, motivele fiind diverse. Iată că plânsul face parte din bagajul emoțional al fiecărui om, fie că ne place acest lucru, fie că nu.

Desigur, femeile stăpânesc mai bine acest capitol decât bărbații, numărul de plânsete pe an la femei fiind estimat la 50 și, respectiv, 10 în cazul bărbaților. Ne întrebăm de multe ori ce declanșează aceste lacrimi când suntem fie triști, fie fericiți?

Pregătiți-vă șervețelele. Urmează să dezbatem teoria plânsului.

În primul rând ar trebui să știm că organismul nostru produce trei tipuri de lacrimi, nu doar unul, acestea sunt bazale, din reflex și psihice.

Lacrimile bazale sunt acelea care îți păstrează corneea hidratată și nu permit ca ochiul tău să fie uscat.

Lacrimile din reflex sunt acelea care te ajută să îți cureți ochiul de orice tip de iritație produsă de diferite particule de praf sau lucruri externe, clasicul exemplu ar fi momentul acela când curățăm ceapă, iar ochii noștri sunt iritați și lăcrimează instant.

Într-un final, sunt acele lacrimi psihice care vin ca un răspuns la emoțiile pe care le simțim, precum stres, plăcere, furie, tristețe, fericire sau durere fizică. Lacrimile psihice conțin chiar și un aminoacid esențial numit leucină encefalină, care funcționează ca un analgezic; poate de aceea ne simțim mai bine după ce plângem, deoarece ne calmează.

Deci cine spune că nu este bine că plângem?

Plânsul este un lucru benefic și sănătos, mai ales atunci când simțim că avem nevoie să facem acest lucru, însă nu ar trebui să îl privim ca pe o soluție pentru orice problemă. Nu trebuie să ne înfrânăm emoțiile, iar atunci când ceva din exterior declanșează acest lucru în noi, nu ar trebui să ne oprim, pentru că este firesc și natural să plângem.

Și nu uitați, atunci când simțiți să plângeți, nu vă impuneți o limită de timp, deoarece corpul vostru se va opri natural atunci când ați plâns suficient.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: