Luna octombrie este declarată la nivel mondial luna roz, luna de luptă împotriva cancerului mamar. Aveți ocazia să faceți cunoștință cu Tatiana Pranju – o femeiei eroină, o femeie puternică care a învins cancerul și a demonstrat că se poate. De data aceasta, femeia a fost invitată la emisiunea Vorbe Bune cu Lilu, unde a vorbit deschis despre boala care i-a schimbat viața.

Tatiana își amintește emoționată de momentul în care a aflat despre boală, dar recunoaște că în pofida momentelor de slăbiciune pe care le-a experimentat, a simțit o poftă nebună de a învinge și de a-și trăi viața.

„În luna aprilie a anului 2016 am fost diagnosticată cu cancer mamar, pe atunci aveam 38 de ani. Trebuie să recunosc, că mi-am permis timp de o săptămână să plâng de situația în care m-am pomenit, însă în același timp aveam o mare poftă de viață. Stimulul și motivația principală era băiatul meu, care avea 9 ani. Durata totală a tratamentului a constituit 8 luni de zile”, povestește Tatiana.

Recunoaște că momentele grele nu au ocolit-o, însă a preferat să le petreacă în liniște, în singurătate. Chiar dacă avea multe persoane alături care își doreau să o ajute.

„Peste momentele emoționale care mă năvăleau încercam să trec singură. Este adevărat că am avut foarte multă lume care a fost alături de mine, însă în momentele cele mai dificile alegeam să mă încui în apartament și să fiu singură cu mine. Din fericire o mare parte din perioada tratamentului s-a petrecut vara, atunci când copilul meu era la bunei. El nu m-a văzut când eram după cursurile de chimioterapie, un copil nu trebuie să vadă una ca asta, deoarece un om după chimioterapie nu se diferențiază prea mult de o legumă”, spune femeia.

Tatiana recunoaște că i-a fost cel mai greu să-și anunțe părinții. Dar așa cum nimic nu este imposibil, a făcut și acest pas, iar pregătirile au costat-o nopți nedormite.

„Desigur că cel mai dificil mi-a fost să-mi anunț părinții, astfel încât anume ei sunt cei care își fac cele mai mari griji pentru noi – copiii lor. Cu toate acestea, am făcut-o și pe asta. Câteva nopți nedormite și m-am decis să le dau știrea”, spune Tatiana.

Greu de imaginat, însă un om care luptă cu cancerul poate merge și la muncă, asta a demonstrat-o chiar ea – Tatiana. Nu este sigură dacă munca o făcea să uite de boală sau o făcea să se simtă ca ”restul”, cert este că nu simțea necesitatea de a sta acasă.

„Da, eu mergeam la muncă! Îmi luam 10 zile pentru recuperare, iar următoarele trei săptămâni mergeam la serviciu, apoi mai urmam un curs de chimioterapie. Este adevărat că colegii de la lucru mă credeau o eroină, însă eu nu simțeam necesitatea să stau acasă, poate  că în acest fel reușeam să-mi distrag atenția de la boală sau pur și simplu așa îmi demonstram mie că sunt la fel ca alții, un om obișnuit”, povestește aceasta.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: