Unul dintre cei mai celebri bucătari de la noi a acceptat să-și amintească în Campania #FirstJob despre primul loc de muncă. Primele senzații că lucrul tău este răsplătit, fericirea primului salariu, dar și experiența acumulată sunt factori care te marchează în carieră pentru toată viața. Petru Scalețchi, despre primul job și prima experiență de bucătar.
Primul job – obligat să îl accept
Primul meu job a fost la colegiul Cooperatist, acolo unde învățam de bucatar. Lucram ca laborant în laboratorul tehnologic, unde găteam mâncare. Eram și remunerat… cu 400 de lei – lucram pe jumătate de salariu atunci. Nu cred că pot vorbi despre emoțiile angajării, interviurilor de angajare etc. A fost mai mult obligat să accept acest job din partea profesoarei de Tehnologie, care a spus că nu am de ales. Probabil emoțiile de la primul salariu a fost când semnam la contabilitate că primesc banii.
Am învățat ce înseamnă se fii „șef pe zdanie”
Am învățat de la acest prim job că dacă ai cheile de la depozit, unde sunt toate produsele, ești „chef pe zdanie”! Și toți vor să fie prieten cu tine și să primească cele mai bune produse. Atunci s-a trezit „evreul” din mine. Foarte mult contează să lucrezi chiar din adolescență, din copilărie dacă se poate – înțelgi că ai responsabilități și trebuie să răspunzi pentru toate acțiunile pe care le faci. Eu nu pot spune că m-a influențat acest post de muncă în carieră. Această experiență a fost mai mult ca un joc pentru mine. Deja joburile următoare au avut un impact mult mai mare.
La primul job de bucătar stomacul urla de mâncare
Primul job ca bucatar a fost la Aeroport Catering, în secția de carne. Cel mai interesant e că acolo temperatura de lucru este de maxim 5 grade Celsius. Lucrul era de la ora 8:00 dimineața și până la 5:00 seara. În jurul meu toată ziua era doar carne crudă și miros de sânge. Evident că în foarte scurt timp devii flămând. Imaginați-vă cum stai toată ziua și dezosezi 70 de găini pentru ruladă, iar stomacul urlă că vrea mâncare!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: