O moldoveancă, originară din Cimişlia, trăieşte visul american, de mai mulţi ani. A început de la o fabrică de confecţii, unde era o simplă muncitoare, apoi, a lucrat pe brânci zi şi noapte, până nu şi-a făcut propriul bussines: are o agenţie de fotografie. După trei ani de investiţii şi muncă asiduă, tânăra are o echipă din 12 oameni, care muncesc în compania ei, un băieţel – Matthew – şi o poveste frumoasă, despre cum a ajuns, de la o fată timidă din Hîrtop, fotografă şi fotomodel în America. M-am născut în Republica Moldova, în oraşul Cimişlia, într-o familie cu şapte copii. Am fost tot timpul zburdalnică, mă băgam în tot felul de şmecherii. Am copilărit în satul natal, Hârtop, apoi, când aveam 18 ani, ne-am mutat cu familia în SUA. A fost una dintre cele mai grele decizii pe care le-am făcut vreodată. Eram pretenţioasă şi nu am semnat actele mult timp. Avem verişori acolo şi mai mulţi cunoscuţi, dar nu îmi puteam imagina cum aş putea să las aici tot ce mi-e drag şi să merg într-un loc, despre care nu ştiu prea multe.

În iulie 2002 am ajuns în Greenfield, Massachusetts. Nu îmi venea să cred că voi trăi aici, eram plină de emoţii, dar şi foarte nesigură. Mă temeam să nu cadă o bombă şi să ne omoare pe toţi. Vroiam să mă întorc înapoi, acolo unde m-am născut şi mă simţeam “safe”. Am crescut într-o casă unde nu aveam radio sau televizor, iar lumea asta mi se părea perfectă. Era o viaţă prea frumoasă, unde nu exista crimă sau răutate. Când am ajuns, am urmat şcoala, a trebuit să fac câteva clase de liceu, apoi, am făcut colegiul pentru Bussiness şi Administrare de Finanţe. În timpul şcolii, am lucrat la o fabrică (Hugo Boss). Acolo, am început de la un nimeni şi am ajuns la un nivel foarte înalt – şeful îmi propusese, la un moment dat, să îmi cumpere propriul model de cămaşă, eu însă am refuzat, dar acum regret. Ce am învăţat este că aici, tot ceea ce înseamnă creaţie este valoros şi e apreciat de cei din jur. 

E bine să ai bani, dar dacă nu pui dragoste în tot ceea ce faci, viaţa e complet diferită. Aşa mi-am descoperit talentul de a fotografia. După mai mulţi ani de lucru, am devenit fotomodel şi fotograf. Greutăţile prin care am trecut m-au făcut să apreciez viaţa şi mai mult. Aveam un singur aparat, cu care îi făceam fotografii băieţelului meu, Matthew – Jacob. Toţi cei care vedeau pozele mele, îmi spuneau: “Yana, ai fost creată ca să fii fotografă”! Asta m-a încurajat şi am început să iau lecţii şi să văd dacă, într-adevăr, sunt bună sau nu, dacă pot să-mi câştig existenţa din asta. Fotografia este o pasiune, ceea ce îmi dă satisfacţie şi împlinire.


Mi-am făcut un business plan şi mi-am spus aşa: dacă fotografiez zece nunţi în primul an şi mă voi promova în oraş, cred că voi reuşi.
La sfârşit de an, am avut 17 nunţi şi alte 50 de subiecte fotografiate. Am câştigat peste 10.000 de dolari şi mulţi clienţi mulţumiţi. Mi-am spus că nimic nu mă poate opri şi că voi reuşi tot ce mi-am pus în minte. Un verişor de-al meu mi-a spus: aici, în America, dacă ai visuri, ele vor deveni realitate. Sky is the limit (n.a. – Limita este cerul).

 

 

Am avut şi zile grele, când tot ce îmi doream era să fiu în Hîrtop, pe strada în care am copilărit. Am vrut să mă reîntorc de mai multe ori. Am trecut şi printr-o perioadă mai grea, copilul meu s-a născut cu un picior bolnav şi numai rugăciunile mele fierbinţi de mamă şi puterea lui Dumnezeu l-au vindecat. Băiatul meu e tot ce am, e bucuria şi sensul vieţii mele. Acum, după multe greutăţi prin care am trecut, simt că viaţa e frumoasă.

De trei ani de zile, am propria mea companie de fotografie. Câştig banii, care îmi ajută să îmi dau copilul la o şcoală privată, nu am nevoie de ajutor de la nimeni. Mai mult decât atât, am opt fotografi, care lucrează pentru mine şi patru videograficieni.

 

Acum, trăiesc visul pe care l-am avut întotdeauna: să îmi iau vacanţă cât vreau şi oriunde vreau, să petrec mult timp cu cei, la care ţin. Călătoresc des, merg la ocean. Îmi doresc să revin în Moldova, să merg pe străzile în care am copilărit, să-mi revăd sătenii şi colegii de clasă. Aş vrea să studiez jurnalismul. Cred că orice lucru făcut cu pasiune, îţi reuşeşte. Totul este posibil.


Sursa foto: Facebook 

Distribuie articolul: