Am citit și ne-am îndrăgostit…de un editorial. Vă incurajăm și pe voi dragi femei să vedeți cât “tâlc” pune editorialista în acest articol. L-am preluat integral fără a schimba nimic, merită înțeles. Cu cativa ani in urma am cunoscut o tanara jurnalista din Olanda, care peste cateva ore imi devenise prietena. Bregje e genul de om care te abordeaza direct, ma rog, ca fiecare al doilea olandez, ti-o pune in fata, te ia pe sus, te ameteste, te face sa te bagi in dans, sa gandesti, sa crezi ca totul e posibil, s-o lasi mai moale si sa mergi pana la capat.

Fiind in Moldova de doua zile, ea ma intrebase, in felul sau, putin ingandurat, dar, in acelasi timp, in plin proces de fierbere intelectuala si creativa, “What’s wrong with your men?”

Eu am inceract sa-i raspund. Ca de la jurnalista la jurnalista. Fara emotii, doar fapte si lasa ea singura sa decida what’s wrong with them. Dupa cateva minute de discurs flegmatic din partea mea, intrerupt sistematic de intrebari de concretizare, Bregje a declarat “Hai sa filmam un documentar despre barbatii moldoveni!” Mie mi s-a parut o idee foarte buna.

Noi, femeile, cam de doua ori pe zi ne intrebam ce nu e in regula cu ei, cu acesti barbati. De ce sunt asa si nu altfel? De ce sunt iresponsabili, neinteresanti, betivi, impotenti, lenesi? De ce, bunaoara, frantuzoiacele au mai mult noroc? Dar ce sa mai vorbim de grecoaice, care, cica, traiesc alaturi de cei mai fierbinti barbati din lume?

Eu sunt sigura ca va veni acea zi cand vom filma acest documentar. Si daca tot sunt co-autor al ideii si si co-regizor, am sa-mi permit sa inclin spre un final “deschis”, ce ar lasa loc femeilor sa gandeasca si sa analizeze de ce au ajuns sa aiba barbatii pe care ii au.

Nu sunt psiholog si nici 65 de ani nu am, ca sa ma pot ascunde dupa diploma sau dupa varsta ce ar impune un oarecare respect si consideratiune fata de vorbele mele, dar, totusi indraznesc sa impartas aici unele concluzii pe care mi le-am format in urma experientelor prin care am trecut sau martora caror am fost. Si daca, pe alocuri, veti simti ca invinovatesc femeile, trageti aer in piept, recititi, apoi ganditi-va ca, de cate ori ne suparam pe ceva sau cineva, inseamna ca nu vrem sa ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce a fost creat de noi insine.

De ceea ce ni se intampla suntem responsabili doar noi, in calitatea noastra de oameni inzestrati cu suflet, inima, ratiune si liber arbitru. De fapt, aceasta postare ar putea sa se incheie aici. Mai mult chiar nu este ce adauga. Dar, pentru placerea pe care mi-o procura scrisul, voi continua cu cateva reflectii la tema.

Fiecare femeie isi merita barbatul. Si fiecare barbat isi merita femeia. Sau, pot sa o spun si altfel – noi atragem ceea ce suntem. Sau, pe o nota mai progresista – fiecare om este o punte spre noi insine. Alegeti expresia ce va convine sau ce va reprezinta mai mult. In esenta, ele toate sunt la fel.

Or, barbatul moldovean sau, mai degraba, sintagma “barbatul moldovean”, este perfect echilibrata sintagmei “femeia moldoveanca”.

Unele femei se complac in vesnicile lamentari la tema barbatului bun de nimic, care, pe deasupra, mai trage la masea si nu aduce bani in casa. Dar, intre noi – femeile trecute nitel prin viata- fie vorba, ati lasat acest barbat sa aduca bani in casa sau l-ati dat la o parte cu o mana ferma si l-ati facut sa inteleaga ca si singure o sa va descurcati?

Ce ati facut voi sambetele, de exemplu, cat el sta intins pe canapea sau in fata calculatorului? Ati facut curatenie, deoarece va place sa o faceti si gasiti ca aceasta activitate este o forma de meditatie sau ati ros podelele si ceaunele cu ciuda pe “animala ceea care sta la televizor si nu vede cat de tare ma zbat eu sa tin familia asta”?

Dar serile ce ati facut, cand el e intampla sa se retina cu colegii la o bere? Ati iesit undeva cu prietenele, ati stat relaxat acasa, singura sau cu copiii, v-ati odihnit, ati ras, ati dansat in fata oglizii, ati citit, v-ati bucurat de timpul in care puteti sa fiti in intimitatea voastra de femeie? Sau poate ati verificat nervos ceasul si telefonu, l-ati sunat de 13 ori sa-l intrebati cand vine, apoi, pe final, isterizata, l-ati sunat sa va plangeti ca cel mic are febra, iar ca el in timpul asta umbla naiba stie unde cu idiotii ceia ai lui?

De cate ori simt ca-mi incoltesc in minte, ca niste muguri de martie timpuriu, unul dintre aceste ganduri, pornesc alarma, deoarece anume atunci inteleg ca imi proiectez frustrarile si complexele pe omul de alaturi, care nu este decat oglinda mea. Si orice comportament manifestat fata de mine, este rezultatul a ceea ce gandesc eu despre el. Vorba ceea, you get what you give.

Cu cativa ani in urma am auzit o vorba care poate sa caracterizeze cea mai mare parte a femeilor din Moldova – cel mai puternic barbat este femeia. Am auzit-o din gura tanti Nastei, care ieri se intreba cand vine acel moment cand femeile uita ca sunt femei, iar barbatii uita ca sunt barbati? Eu cred ca acel moment nu vine. Nimic nu vine si nimic nu se duce.

Intr-o relatie, de cele mai dese ori, femeia din start se pozitioneaza drept mamica, iar barbatul, bucuros ca a gasit drumul inapoi spre tita mamei, se aseaza confortabil langa ea si revina la pozitia copilului. Apoi, conform scenariului, femeia vede la televizor, citeste prin cartile a l’eau de rose* despre dragostea adevarata, vesnica si neprihanita, se priveste in treacat in oglinda, ca sa se convinga, nu fara placere mazochista, ca a ajuns in ultimul hal si, cu tot acest pachet all inclusive, ataca barbatul, care, din prima lor zi de relatie, nu mai este barbat.

Dragele mele, haideti sa stam stramb, dar sa judecam drept. De unde sa avem barbati, daca femeile, din exces de zel si din frica sa nu care cumva sa ramana singure, i-au trasformat in sugaci? De unde barbati, cand femeile noastre se inhama singure la carul ce ar fi trebuit tras de doi? De unde barbati, daca ele pleaca in Italii, Portugalii si Rusii si le trimit bani acasa, sa aiba ei, mititeii, de cheltuaiala la barul din sat? De unde barbati, cand noi tinem o casa pe umerii nostri si nu-i lasam pe ei sa puna umarul, de aceea ca tot noi mai bine stim sa facem? De unde barbati, cand noi ne crestem fiii mai ceva ca pe niste fete razgaiate?

De unde barbati, cand noi nu am indraznit nici macar o zi sa fim femei?

***

Pana la urma, eu as parafraza-o pe Bregje si as intreba “What’s wrong with your women?” si m-as gandi ca nu degeaba Mahatmna Gandhi a spus “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”. Nimeni nu e fara de pacat si cum a zis un om intelept pe care l-am intalnit saptamana trecuta – important e sa constientizezi ceea ce se intampla. Iar odata primul pas facut, nu te mai poate opri nimeni din drum.

SURSA: http://alobebe.wordpress.com/2013/08/07/whats-wrong-with-your-men/

Distribuie articolul: