Foarte des, când pun pe gânduri lucruri fireşti, găsesc doar contradicţii în acţiuni. Îmi spune cineva ce voiam să zic?
Dormitorul în care las geamul deschis noaptea are doua uşi, la fel, deschise. Pun la curent lume pe care nu cunosc, dar pe care simt că o intereseaza ceea ce ma curentează pe mine. Vă zic, curentul se produce de la acele două uşi deshise. Toate tradiţiile din revistele de design, care fac tabloul unui dormitor, indică existenţa unei uşi clasice pe mijloc sau pe dreapta. Eu am dormitor cu o uşă pe mijloc şi cu alta pe drepta. Cel mai copt argument este că nu stau în casa mea, de care să fiu legată ani şi ani. Voi fugi de aici în curând…pe uşa din mijloc.

Relaţiile de cuplu, de când iarba-i verde primăvara…au fost vizitate de diferite stări. Dacă nu poţi convinge şi te faci vinovat – intri pe uşa din dreapta. Dacă convingi şi se acceptă argumentele umane – intri pe uşa din mijloc. Dacă protestezi, cu siguranţă vei fi primul care va închide geamul. Fiindcă vei fi mai aproape de el şi de ţigările din buzunarul drept.

Minunăţii de înţelesuri pline de înţeles au preferat să se ascundă şi să nu se expună imediat. Mă conving cât de frumoasă este viaţa atunci când eşti educat şi nu insişti să primeşti ceea ce nu-ţi aparţine. Este gândul unei femei cu părul aurit şi cu principiul că în viaţă te îndrăgosteşti de acel cineva doar dacă iţi permiţi acest lucru, depinde DOAR ce uşă alegi… Încep să o admir pentru că a expus un adevăr sâmbătă seara…
Uşa e semnificativă doar în cazul în care uiţi să pronunţi convingător un „mulţumesc”. Uiţi să oferi dragoste relaţiei, uiţi să fii sigur, şi nu îndoielnic. Uiţi să preferi chipul, aşa cum este, într-o dimineaţă fără programare, uiţi să explici că lucrurile se vor schimba, uiţi să insişti şi să incinţi, uiţi să mai încerci, înca o data, să spui „mulţumesc”.

Ţineţi uşile închise, ca să vedeţi cine le deshide. Închideţi uşa în nas doar în cazul în care bănuiala e una motivată. Scăldaţi cuvintele în mici încercari înainte de împăcările dulci. Căutaţi insistent cheia…ca să aveţi doar o uşă deschisă. Aşa cum e la mama şi tata, care nici nu o mai închid, fiindcă sunt de 35 de ani împreună.

Iubesc cuvintele mai mult decât înţelesul pe care îl ascund. Are cineva o trompetă? Nu pot deschide uşa vecinilor… Vreau, în sfârşit, să-i cunosc.

Distribuie articolul: