Pasiune și grijă pentru cuvinte – acestea sunt caracteristicile jurnalistei Victoria Dumbravă, editor Agora.md. Pentru că vrea mereu mai multe de la sine și tinde întotdeauna spre perfecțiune, Victoria și-a exersat dicția în cadrul unor cursuri individuale, unde a pus accentul pe timbrul vocal, ritmul și pronunția corectă. Acum colega noastră poate lesne să de-a lecții de dicție și altora.

Victoria, cât de importantă este dicția în activitatea unui jurnalist?

E ca și cum ai întreba ce rol joacă vopselele în creația unui pictor. Nu m-aș încumeta să spun că nu ai cum să ajungi să fii un jurnalist bun dacă nu ai o dicție bună. Dar, atunci când ai pretenția să apari în fața unui public, în calitatea ta de corespondent, moderator sau prezentator, e mult mai dificil să te faci auzit și ascultat în același timp, fără o dicție cel puțin agreabilă.

Victoria Dumbravă

Totuși, aș vrea să nu se confunde rostirea corectă, aproape papagalicește, a sunetelor cu dicția. Este important să vorbești frumos și articulat, dar mai important este SĂ ȘTII ceea ce spui, viteza și tonalitatea pe care o ai atunci când transmiți un mesaj. Articularea și rostirea tuturor sunetelor e doar o pată de culoare din toată paleta pe care o folosești atunci când „pictezi” un material jurnalistic. Or, respectul față de cel cui te adresezi înseamnă mult mai mult decât atât.

Cum a fost evoluția ta la nivel de dicție?

Eu prefer ca despre evoluție și rezultate să vorbească evaluatorii. Știu foarte bine în ce punct mă aflu acum, dar și unde vreau să ajung. Îmi cunosc potențialul și capacitățile. Cert este că acuratețea din vorbire nu e o bijuterie sau o poșetă pe care ai achiziționat-o și gata, o ai. E asemeni spălatului pe dinți. Dacă nu ai grijă de ei în fiecare zi, să nu te plângi după aceea că ți-a apărut o carie sau ai rămas fără o măsea. Fără toți dinții în gură, nu ai cum să ai o dicție perfectă.

Ce le-ai recomanda tinerelor jurnaliste, la început de cale, dacă vorbim de dicție?

Nu cred că sunt eu în măsură să dau sfaturi sau recomandări. Sunt convinsă că avem oameni de valoare de la care putem învăţa meserie, inclusiv la capitolul dicţie. Eu, spre exemplu, atunci când întâlnesc pe cineva de la care văd că am ce învăţa, tac, pe cât de mult posibil, ca să reuşec să “fur” cât mai multe lucruri utile. Vorba ceea, meseria nu doar se învaţă, se mai şi fură uneori.

Dacă totuşi vreţi un sfat la nivel de frământări de limbă, v-aş da unul. Învăţaţi mai întâi povestea şi abia după aceea ordinea cuvintelor.

Foto: Ellene Mocrii

Distribuie articolul: