Povestea lui Victor este asemănătoare cu cea a Cenuşăresei, doar că într-o variantă modernă. Tatăl lui a plecat în străinătate când acesta era foarte mic, iar el rămas în Bălţi, împreună cu mama. Victor era un copil obişnuit, doar că avea o mare pasiune pentru fotbal. La 13 ani, adolescentul împreună cu mama sa, au  plecat în Austria, la tatăl său, unde, întâmplător, pasiunea lui a fost descoperită de un antrenor.

De la jocul din curte a ajuns să marcheze goluri pentru Viena 

Încă din copilărie îi plăcea să alerge mingea prin curte împreună cu prietenii, dar de pe atunci ştia că în Republica Moldova nu există posibilitatea de a face sport de performanţă. Victor se limita la „antrenamentele” din faţa blocului. Obişnuinţa de a juca fotbal în curte a luat-o cu el în Austria. „Când am ajuns aici, în Viena, am ieşit într-un parc unde băieţi mai mari ca mine jucau fotbal, mai aveau nevoie de un jucător şi din fericire, acel jucător am fost eu, pentru că ştiam să joc. Eram un pic mai mic decât ceilalţi fotbalişti, dar, oricum, m-am descurcat. La sfârşitul meciului s-a apropiat de mine un om mai în vârstă şi m-a întrebat dacă joc într-o echipă, evident, eu i-am răspuns – nu! Bărbatul mi-a zis că am ceva deosebit în mine şi nu trebuie să ascund acest talent şi că trebuie să încep să joca într-o echipă!”.

Victor Raileanu. Arhivă personală

Bărbatul care l-a remarcat pe Victor era un antrenor la pensie

Vorbele bărbatului din parc l-au încurajat pe Victor şi l-au pus pe gânduri, pentru că cel care-l remarcase era un fost antrenor. După o săptămână de meditaţii, a decis să caute un loc unde ar putea să joace fotbal adevărat. „Am sunat la câteva echipe, iar ca să fiu acceptat, trebuia să fac o probă de antrenament. La prima echipă la care m-am dus, acolo am şi rămas. Mi-a plăcut foarte mult cum s-au purtat cu mine şi colegii erau de treabă, şi antrenorul era mulțumit de mine. Așa am hotărât să rămân şi să joc pentru ei. După trei zile am încheiat cu ei un contract pentru un an. Cu timpul, după ce lucrurile mergeau bine, am decis să plec la altă echipă, să adun mai multă experiență şi mai  mulţi bani”. Aşa a ajuns Victor la doar 14 ani să joace fotbal adevărat.

Victor, pe terenul de fotbal

Drumul de la fotbalul de amatori la fotbalul profesionist a fost scurt şi rapid

Victor, în scurt timp, a ajuns să marcheze pentru echipa SC Wiener Viktoria, o echipă vestită şi cu istorie în Viena. Fotbalistul moldovean a rămas cu pasiunea de a da goluri şi, de aceea, în echipă ocupă poziţia de atacant (marchează goluri). Iar la 16 ani, deja avea performanţe de invidiat „La vârsta de 16 ani am jucat prima dată pentru echipa naţională a Austriei în Londra. Acolo a fost şi prima mea reuşită, am obţinut al treilea loc.”  În decurs de şapte ani, Victor a adunat o mulţime de premii, iar pentru acest lucru, fotbalistul munceşte mult, antrenamentele sunt regula lui de bază, chiar dacă uneori sunt chinuitoare. „Antrenamentele depind mereu de noi, dacă câștigăm meciul şi se vede că ne-am străduit, atunci antrenamentul e mai relaxant şi mai amuzant. Fugim cinci sau şase cercuri, ne mai stropim cu apă, apoi facem exerciţii cu mingea. Mai greu e când nu facem ceea ce dorește antrenorul, atunci el ne face zile negre pe teren. Dar aşa e lucrul şi trebuie să facem ceea ce zice șeful. Sunt şi antrenamente grele, dar noi nu ne gândim la asta, mergem mai departe. Când eşti bine antrenat şi pregătit, nu-i nimic chinuitor”.

Victor oferă interviu

Fotbalul îi fură viaţa personală, dar îi lasă loc pentru afaceri

Antrenamente, călătorii, oboseală şi iar antrenamente, acesta este regimul obişnuit pe care îl are Victor. Adoră ceea ce face, pentru că este ceea ce şi-a dorit de mic, dar în goana de a marca goluri, are tot mai puţin timp ca să-l dedice veţii personale. „Uneori am timp şi pentru viaţă personală, dar am unele momente când nu reuşesc să fac nimic şi nu am timp nici pentru mine”. Chiar dacă este obositor ceea ce face, el este mulţumit pentru că datorită fotbalului poate călători.  „Ultimul timp am reuşit să vizitez foarte multe oraşe din Austria, am fost chiar şi în alte ţări – Anglia, Germania, Elveția, Ungaria, Italia”. Uneori Victor dispune şi de ceva timp liber, pe care îl petrece alături de tatăl său, ajutându-l în afaceri, iar atunci când este prea obosit, mama este cea care îi găseşte tratamentul potrvit, pentru că n-a încetat o clipă să-i fie alături. „Pentru mine e mai important fotbalul, sunt tânăr doresc să ating scopul meu şi să mă dezvolt, afacerile mereu se pot face şi când esti mai matur”.

Victor, pe teren

Îşi doreşte să joace pentru echipa naţională a Moldovei

Victor speră că într-o bună zi, ţara în care s-a născut îşi va aminti de el şi îl va invita să marcheze goluri pentru echipa naţională. Fotbalistul nu-şi face niciodată planuri, dar are unele scopuri pe care ştie că le poate realiza doar prin multă muncă şi efort. „Aş dori să ajung în Campionate mai puternice, de exemplu, Spania, Anglia, iar echipa mea preferată e Manchester United. De ce anume ea? Pentru că ei știu să joace fotbalul adevărat, au putere de a învinge chiar şi fără jucători vestiţi. Este o echipă de la care ai ce învăţa”. 

Distribuie articolul: