Dmitri Polșcin are o experiență de 14 ani în activitatea de salvare a oamenilor în caz de incendii sau situații excepționale.

Situația excepțională, consideră cetățenii, apare și atunci când pisicile se cocoțează în copaci ca mai apoi să nu poată coborî. De salvarea motanilor „alpiniști” se ocupă tot salvatorii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale. Dmitri Polșcin, șeful echipei serviciului de gardă, Detașamentul Salvatori și Pompieri al sectorului Centru, nu o dată a fost chemat să dea jos pisicile din copaci. Dar escapadele în vârfuri de arbori e o nimica toată pe lângă incendiile groaznice în care se pomenesc animalele. Iată ce am aflat de la Dmitri:

Câte animale ați salvat în cei 14 ani de carieră?

„Nu pot să dau un număr precis. Multe, zeci. Nu o dată a trebuit să le facem respirație artificială câinilor și pisicilor, de fiecare dată cu succes. Asta ne bucură. E o viață mică, dar totuși, viață.”

17349950_10211065449724547_1726578879043289473_o

Mă întrebam dacă viața animalelor are prioritate în caz de incendiu. Găsiți forțe și timp ca să le scoateți din casă? Vă gândiți la asta atunci când vedeți imobilul cuprins în flăcări?

„Absolut. Nu vom fi cinici și vom spune că viața oamenilor are prioritate. Întâi de toate, îi scoatem pe ei din casă, dar apoi în mod obligatoriu căutăm animalele și păsările aflate în pericol. Întreprindem tot ce ne stă în puteri și mai mult de atât ca să le salvăm de la incendiu. Odată a trebuit efectiv să luptăm cu rățuștele care se smulgeau din mâinile noastre ca să fugă înapoi în casa care ardea. Și mai dificil este în timpul inundațiilor. Atunci nu cedăm până nu scoatem toate animalele domestice din apă: porci, găini, și altele.”

Când s-a produs ultimul incendiu în care a trebuit să salvați de la moarte un animal?

„Recent. A trebuit să readucem la viață un motan. Stăpânul a murit în incendiu, iar un prieten de-al meu a luat motanul acasă, l-a tratat. Se afla într-o stare foarte gravă. I-a dat pisicului numele „Fire”, din engleză însemnând „foc”.

17813939_1486663778072429_1473570406_n

Nu îmi pot imagina cum puteți trece prin toate astea, cum nu v-a explodat încă inima de durere pentru oamenii și animalele care au de suferit în situații excepționale.

„Salvatorii au un principiu: nu ne atașăm de victime. Dacă salvatorii vor trăi intens emoția victimelor și vor suferi pentru fiecare viață pierdută pur și simplu își vor ieși din minți. Desigur, fiecare victimă lasă o rană pe suflet. Salvatorii însă au câteva sarcini clare: să evacueze victimele din casa care arde, să le readucă la viață, să le mențină în viață până la intervenția ambulanței, după care închidem ușa și uităm. Cazul cu Fire a fost o excepție. Sărmănica a trecut prin injecții cu antibiotice din cauza problemelor grave cu plămânii.  Prietenul meu și soția acestuia merită toată admirația noastră. Au adăpostit-o și i-au prelungit astfel viața care risca să se rupă în acea zi.”

Și atunci, în comparație cu incendiile, cazurile în care pisicile se blochează în copaci reprezintă operațiuni extrem de simple pentru voi, nu? 
„Relativ. Devin o problemă atunci când pisicile se opun operațiunii de salvare. În ultima mea tură de serviciu, pe care am numit-o „Ziua pisicilor”, am salvat două pisici. Una a căzut de la etajul 16 pe balconul etajului trei. Noi am scos-o de-acolo. Toți au rămas uimiți că nu avea traume vizibile, s-a ales doar cu o spaimă zdravănă. Așa și nu am înțeles, s-a speriat de noi, doi neni cu cască, sau de cele întâmplate.”

„A doua pisică, persană pufoasă și frumoasă, stătea pe un copac de 5 metri și s-a lăsat salvată. A fost ușor cu ea, dar în general, când urcăm să salvăm pisici, avem mereu mănuși pe mâini, căci fiind în stare de șoc ne pot mușca și ne pot zgârâia.”

Vă mulțumim din suflet pentru acest interviu, amuzant, în același timp emoționant. Ținem să vă felicităm cu ocazia Zilei Salvatorului care se sărbătorește astăzi, 5 aprilie. Vă dorim mai puține primejdii, mai multă liniște și mai mult timp petrecut în familie.

16681860_10210739108686225_7789920603668021058_n

Nu cred că ne putem închipui câtă energie lăsați la locul de muncă și cât de greu vă este să reveniți acasă fără bagajul adunat în situațiile excepționale. Sunteți niște oameni de excepție și vă admir din toată inima! În filmulețul de mai jos, vedeți un fragment din timpul ultimei operațiuni de salvare a unei pisici care s-a cocoțat într-un copac de 5 metri: