Veronica Tifin este în contact direct cu cântăreții din toată lumea. Printre ei se regăsesc artişti de talie mondială: Sonique, Bob Sinclar, Fedde Le Grand, John Digweed, Laurent Wolf, Roger Sanchez, Alexandra Stan, Morandi, Dan Bălan, Banderos, Janna Friske. Ea organizează venirea lor în Antalya de la cele mai mici detalii, până la aranjarea scenei. Veronica Tifin le este recunoscătoare părinților că i-au oferit o copilărie liberală în care nu a trebuit să demonstreze niciodată nimic, ci doar să fie ea însăși. În realitate au existat momente dificile imediat după separarea părinților. Mama ei abia de reușea să-și întrețină cei trei copii cu salariul de corector. Aceste probleme financiare nu o opreau să-i ajute pe cei mai nevoiași ca ei. „Maică-mea e o persoană foarte milostivă. Ea adăpostea bătrânii, pisicile, câinii din stradă pe care-i găsea amorțiți de frig pe timp de iarnă. O perioadă îi oblojea, îi hrănea, îi spăla, îi ținea la călduț”.

Îşi doreşte o organizaţie filantropică
Își mai amintește cum în copilărie mergea la orfelinatele din Chișinău și le ducea la sărbători copiilor dulciuri, haine, jucării. A afectat-o mult viața lor. Atunci i-a încolțit în minte ideea fondării organizației în scopuri caritabile. „Când ne porneam spre casă, acei copii ne trăgeau de mâna și ne rugau să-i luam cu noi. Își doreau și ei părinți, frați, surori, care să-i iubească. Am plâns o săptămâna după prima vizită și mi-am zis că atunci când voi avea o situație financiară bună – îi voi lua pe toți la mine acasă!”. Pe parcursul vieții a ajutat și alte familii nevoiașe pe care le cunoștea. Nu a fost ceva global, dar la moment era maximum ce putea face.

Devine regizor și administrator într-o agenţie de modele din Chişinău
La 16 ani a absolvit liceul cu o respectabilă colecție de 9 și 10. Imediat după aceea a început să lucreze ca model în agenția Nouvelle Fashion House în Chișinău, chiar dacă își dorea de mică să devină pictor. „Îmi doresc să pot picta de când mă țin minte. Am fost mereu fascinată de metoda pictorilor de a reda stări de suflet, emoții, dinamică – viață! într-o singură imagine. Când eram acasă, mergeam des la vernisajele de lânga Sala cu Orgă. Sunt impresionată de lucrările lui Da Vinci, în special de lucrarea „Madonna Litta”, Rembrandt, Iliya Repin, Salvador Dali, Van Gog. Îmi plac și lucrările pictorilor moldoveni: Mihail Grecu, Vasile Moșanu, Iurie Bulgac”.

În scurt timp devine regizor și administrator în aceeași agenție. Într-o lume în care doamnele din high life arată ca niște vitrine luxoase și îți dau senzația că stilul și eleganța sunt chestiuni ce țin exclusiv de un buget extravagant, apariția Veronicăi era ca o evadare. În paralel îşi câştigă existenţa din redactat la o editură şi reviste din oraş.

„Imaginația a fost cel mai de preț lucru al meu”
Întotdeauna a transformat eșecul într-o nonșalanță fermecătoare. Este convinsă că anume umorul, optimismul, ambiția și încrederea în propriile puteri au dus-o pe drumul succesului. Iar studiile la Arte Dramatice și Managementul Artistic i-au asigurat mai târziu postul de art-director la cluburile de noapte din Chișinău „Flamingo” și „1001 nopți”. „Imaginația a fost cel mai de preț lucru al meu. Am organizat show-uri, care au impresionat multă lume. Și așa am primit oferta de a merge cu o echipă de dansatori în Turcia. Nu am stat mult la gânduri. Am acceptat, fiindcă cu salariul din țară abia de reușeam să supraviețuiesc și nu vedeam prea multe perspective”.

… cucerește lumea musulmană din prima
În 2007 începe munca de manager și regizor de concerte în Antalya. Moldoveanca glumeață cucerește lumea musulmană din prima. Ei au apreciat această femeie cu picioarele pe pământ, care nu se teme nici de un kilogram în plus, nici de riduri, nici de făcut copii, pentru că oricum are toate calitățile. Îi oferă postul de Coordonator Internațional Resurse Umane în Active Life Event Company, Turcia. Are contact direct cu cântăreții din toată lumea și organizează venirea artistului de la cele mai mici detalii, până la aranjarea scenei. „M-am convins că în meseria asta e bine să fii pregătit pentru situații neprevăzute. Pot apărea probleme tehnice în timpul organizărilor, probleme cu reținerea transportului aerian sau terestru. Zborurile pot fi anulate, respectiv și concertele sunt anulate. Deseori sunt pusă în situații proaste de către patronii de cluburi, hotele, restaurante”. Artiștii întotdeauna scriu în contracte condițiile de trai, de muncă. Deseori administrația cluburilor sau a hotelelor promit una și le oferă alta. De aceea mereu are un plan rezervă. E convinsă că dacă ar fi venit celebritatea imediat după debut, poate lucrurile ar fi fost altfel, poate n-ar fi savurat fiecare moment din meseria asta.

„El … e de pe altă planetă!”
Veronica Tifin te frapează în felul în care spune lucrurilor pe nume. „Nu a fost greu să mă adaptez în Turcia. Oamenii aici sunt foarte relaxați. Nu se grăbesc nicăieri – de parcă ar fi toată lumea a lor. Sunt loiali și benevoitori față de turiști. Ospitalitatea e cel mai important detaliu din caracterul lor. Evident au fost momente neîțelese de mine legate de diferența de cultură și religie. Pentru mine nu există logică în multe lucruri care se întâmpla în Turcia”.

Îmi spune că turcii sunt exagerat de mândri că fac parte din neamul otomanilor, care pe timpuri au dominat o jumătate de glob. Oricum e trist că ei nu studiază cultura și tradițiile altor popoare. Sunt limitați la capitolul cultură generală. O deranjează și faptul că musulmanii nu văd fumatul ca un viciu. Ei pot să-și permită să fumeze chiar și la tine în casă, fără să-ți ceară permisiunea. Și mai recunoaște că mulți dintre ei vorbesc prea mult și fac puțin.
Cu toate acestea, Veronica a preferat să-și ia de soț un turc și să se stabileasă cu traiul în Antalya. „Clima aici este favorabilă pentru mine. Jumătate de an e vară, iar cealaltă jumătate e toamnă caldă. Iubesc mirosul mării. Ce ține de soțul meu – el, pare-se, este de pe altă planetă. (râde în hohote) Suntem foarte diferiți din toate punctele de vedere”.

„Îi organizez pe toţi cum gândesc eu …”
Tânăra de 29 de ani face naveta Antalya – Chișinău de două ori pe an. Are reședințe în ambele oraşe și încearcă să petreacă cât mai mult timp în compania soțului și fiicei Ella.
Totodată încearcă să fie alături și de mama sa, rămasă la Chişinău. La sfârșitul unei întâlniri cu mama, singurul cuvânt care îi vine în minte este specială! Desigur, ar mai fi musai de adăugat ca mama are o influență terapeutică asupra ei. După ce vorbește cu ea, are senzația că se poate, că există vise împlinite, iar viața ei este un miracol.

Din spusele ei înțeleg că în Turcia sunt mai puțini moldoveni decât în restul lumii. Aici e mai greu să te angajezi dacă nu ai studii și dacă nu cunoști câteva limbi și mai ales turca. E mai dificil să obții un permis de muncă. Totuși în ultimii ani, Veronica face contracte cu moldoveni, pe care îi angajează în sistemul hotelier, turistic. Dansatorii și cântăreții basarabeni sunt iubiți și apreicați în această țară. „Acum sunt satisfăcută de viața mea. Nu știu ce voi fi peste 20 de ani. S-ar putea să locuiesc în alt colț de lume, fiindcă îmi place să călătoresc și îmi place să-mi schimb mereu locul. Mă preocupă și viitorul fiicei. Aș dori să fie sportivă de performanță. Să facă studii într-o țară din Europa. Ei, iată că încep iarăși să-i organizez pe toți cum mă gândesc eu că ar fi mai bine”, se amuză tânăra mamă amintindu-și că e neajunsul ei de bază.

Se lasă aşteptată dacă la televizor se anunţă o ştire
Un alt minus al ei este lipsa de punctualitate. Pe timpuri era mai grav, acum a reușit cumva să se impună să fie mai responsabilă. Recunoaște însă că atunci când trebuia să plece la randez-vous, se lăsa așteptată pentru că la televizor se anunța o știre de la alt capăt al lumii. Și, fiindcă nu-i place să-și ceară scuze, povestea partenerului noutatea cu înflăcărare, astfel încât persoana simțea că motivul întârzierii face ca destinul lor să schimbe soarta omenirii.

Iubește să mediteze tolănită în pat, când e liberă. Atunci visează să mai aibă câteva vieți. Vrea să studieze tradițiile și istoria Tibetului, Chinei, Japoniei, Mongoliei. Își dorește să mai prindă timpurile bune ce vor sosi și în Moldova. Să mai trăiască o viața din plin și în țara sa. Iar când nu meditează și nu muncește – citește. „Sunt o cititoare înrăită. Citesc cărți noi, le recitesc pe cele mai vechi. Am o mulțime de scriitori preferați: Paulo Coelho, Dostoevski, Pușkin, Eminescu, Creangă, Luiza Hey, Dipak Ciopra. De ceva timp sunt interesată de psihologia practică, nutriție, feng-shui. Cărțile mă educă și mă disciplinează!”.

Distribuie articolul: