De ce îi compătimeşte Vasile Botnaru pe oamenii care îşi căută perechea şi unde se ascunde el de rutina meseriei? Care sunt zonele intime ale unui cuplu şi cum se poate vorbi despre sex, ca despre leuşteanul din borş?

– Femeia din schiţe şi tablouri

Sunt un om normal, am atracţia asta, aş zice, aprofundată, de o stare de artist. Şi atunci, mi se pare absolut normal să te inspire corpul femeii, care este totuşi un instrument de a reda stările femeii. Femeia e figura centrală într-o relaţie din cuplu. Prin corpul femeii încerc să redau şi relaţia în cuplu, pentru că dintr-o anumită linie, dintr-o anumită poziţie, se creează o stare anume între cele două personaje.

Eu pretind că cineva poate să citească: este vorba de o despărţire, de o întâlnire, de o ceartă sau de o împăcare după ceartă sau e apogeul unei relaţii. Erotismul relaţiei, iarăşi, este polifuncţional şi mai mult filosofic, decât pur şi simplu anatomic. Şi asta îmi place să descoper, pentru că ipostazele astea sunt inepuizabie.

Doamne fereşte, nu mă compar cu mari pictori, dar totuşi, toţi marii pictori au avut această tentaţie, firească, să deseneze corpul femeii. Cu modele în faţă, au desenat în maniere diferite şi eu tot îmi permit uneori, dacă vrei, să impun anumite percepţii mai cubiste, sau mai futuriste sau mai non-corporale, mai alegorice. Dar, în primul rând, pentru că acesta e un refugiu. Ajungi la el de dragul delectării şi găsirii unei supape pentru ca să fugi de rutina meseriei.

– Cum arată o femeie erotică şi una perfectă?

Hai să vorbim despre fotografia erotică: uneori o fotografie a unei femei îmbrăcate în proporţie de 70 la sută poate fi mult mai erotică decât un corp dezgolit, care e la limita manualului de anatomie. Erotismul nu vine neapărat din standarde. Vine dintr-un vino-încoace. Vine dintr-o sumă din care face parte uneori şi talentul femeii de a fi receptivă, compatibilă. Nu de a-i face ochi frumoşi, dar de a fi atentă şi de a crea ambianţa favorabilă pentru comunicare.

Sigur că un bărbat neatent sau exagerat de excitat confundă semnalele naturale cu cele prefăcute cu bună ştiinţă. Dar pentru mine, erotismul nu presupune neapărat standarde 90-60-90 sau anumite forme, sau anumite grade de dezgolire. Pentru mine contează complexitatea mesajului, ceea ce pictorii şi marii artişti, fotografi ştiu să o redea prin mijloace care în aparenţă păreau pudibonde şi pudice, dar trezesc sentimente profunde, după mine.

Femeia perfectă nu este doar corporalitate. Eu cred că e banal să-i spui, dar o femeie perfectă e cea cu care poţi să vorbeşti în primul rând. Care ştie să se impună prin mai multe mijloace, decât prin frumuseţe şi atractivitate corporală.

– Despre comunicarea sufletului şi trupului

Toate sunt absolut necesare. Chiar în educaţia sexuală, dacă nu există suficientă deschidere, disponibilitate, relaţia sexuală se face cumva o povară. Şi nu există teren de discuţii despre asta şi acolo se iscă o problemă care nu se rezolvă. Aceasta poate să se transforme într-o dramă, pe care o duci în spate şi nu poţi scapa de ea.

Or, iată tocmai ce contează — educaţia sexuală, educaţia reciprocă am în verere, şi discuţia delicată, posibilitatea de a vorbi la fel de firesc şi delicat, fără să răneşti partenerul, ca şi cum ai vorbi: „Fii atentă, mie nu-mi place leuşteanul în borş”. Asta e foarte important.

Dacă nu eşti delicat într-o discuţie despre parfumul care nu îţi place, nu o să fii nici în modul de a face sex, care este neplăcut. Dar asta se află tatonându-se oamenii unii pe alţii. Văzând care sunt limitele, cum poţi să intri în intimitatea omului discutând despre asta, cât de permisiv eşti tu, să-i dai voie omului să intre în intimitatea ta.

Pentru că întotdeauna sunt lucruri care rămân a fi intime. Eu nu îmi imaginez că aş putea, după ani de căsnicie, să caut ceva în poşeta neveste-mii. Şi invers, ea să caute în portmoneul meu sau în cutia mea poştală. Noi demult nu mai avem nici un fel de secrete unul faţă de altul. Dar există o intimitate. Iată, zonele astea intime, unde se suprapun şi cum se suprapun, şi cum se compatibilizează, asta e foarte important. Aceasta e experienţa poate cea mai importantă care o trăieşte un cuplu.

– Cum poate fi depăşită o criză în cuplu?

Acuma, sigur că soluţia pe care o dă ştiinţa şi psihanaliza modernă este să identifici problemele totuşi. Să nu le laşi cumva neindentificate, mocnind, şi mai ales definite în mod diferit. Asta nu e neapărat să faci şedinţă de psihanaliză. Dar lucrurile trebuie identificate, unde există o problemă şi care este problema, şi cum poate fi rezolvată.

Pentru că, de exemplu, la un moment dat eşti atât de îndrăgostit şi încă nu ai atâta experienţă, încât nu îndrăzneşti să-i spui partenerei că nu-ţi place parfumul, că e prea dulce. Între timp, partenera crede că îţi face pe plac dându-se cu acest parfum dulce, cu toate că nici ei nu-i place. Şi iată aşa apare o problemă, care explodează peste câţiva ani, într-o formă şi se pune într-un coş cu alte probleme, mult mai grave. „- Eu ţi-am spus că te dai cu parfum aiurea. -Apoi eu am făcut pe placul tău ani de zile şi tu nu mi-ai spus”.

Acuma, Dumnezeu are grijă, sigur, să aducă oamenii împreună, care tocmai au compatibilitatea necesară ca să vorbească acelaşi limbaj. Când caută soluţii, să caute aceleaşi soluţii, nu să umfle botul. Că de aici, sigur că e necesar puzzle-ul cela minim ca să coincidă — dacă nu coincide nivelul de educaţie, temperamentul, atunci e nasol.

– Despre compatibilitate

În primul rând, pretenţiile trebuie să fie cu măsură. Dar pretenţiile la rândul lor sunt tot mai sofisticate, cu cât ai mai multă informaţie. Eu sunt în a treia generaţia care m-am însurat la 21 de ani. Bunicul meu s-a însurat la 21 de ani, taică-meu şi eu am făcut aceeaşi figură, m-am însurat în faza când eram îndrăgostit lulea şi când ierţi foarte multe lucruri, când nu le vezi.

Dar pe măsură ce ai informaţie mai multă, bani mai mulţi, maşina ta e mai bună, vrei şi o fată mai frumoasă. Noi ne-am civilizat tocmai pentru ca să ne controlăm emoţiile, instinctele.

Desigur că nici eu nu cred într-o căsnicie bazată pe un contract nupţial, dacă nu exista atracţie, dacă nu există compatibilitate. Puzzle-ul ăsta măcar în proporţie de 70 la sută trebuie să fie combinabil. Dacă nu este, atunci e timp pierdut. Şi eu nu îi invidiez, chiar îi compătimesc pe oamenii care umblă căutându-şi perechea.

Distribuie articolul: