Valentina Bordian, tînăra viitoare mămică ne povestește cu drag despre minunea de fi insărcinată, despre cum să combini viața activă de muncă la TV și pregătirile de a deveni mămică. Povestește-ne când  şi cum ai aflat că eşti însărcinată?
Se spune că femeile au un 6-lea simţ care le „anunţă” că vor deveni mame. Să ştii că este adevărat. Era 1 aprilie, ziua farselor. În acea dimineaţă, m-am trezit simțindu-mă un pic straniu, deşi această stare mă însoţea de ceva vreme, aproape constant. Trăiam un sentiment de oboseală, de plutire şi nici nu prea aveam forţe. În toată această poveste, aveam nevoie doar de o confirmare. La serviciu, tura mea începea de la ora 5:00. I-am zis Stelei, colegei şi prietenei mele, că vreau să fac un test împreună cu ea, după câteva încercări eşuate ale mele. Ştiu că am râs mult pe seama asta şi până la urmă, spre (ne)surprinderea noastră… a ieşit pozitiv. M-am privit în oglindă şi nici nu ştiam ce să spun. Eram fericită. Credeam că explodez de atâtea emoţii. Ea mă privea cu nişte ochi mari, curioşi şi mi-a zis doar atât: Felicitări!

Cum i-ai dat vestea soţului? Care a fost reacţia lui?
Alex era pregătit. La fel ca şi mine. Cu toate acestea, oricât de pregătit ai fi, momentul confirmării este unul absolut neobişnuit. Îţi dai seama că omul de lângă tine, în câteva secunde, devine tatăl copilului tău. Aşadar, era o oră prea matinală să-l sun, deşi fiecare trecere de secunde, mi se părea o veşnicie. Evident, nu aş fi avut răbdare să ajung tocmai acasă, să-i comunic tête-à-tête, dar cam într-o oră l-am sunat şi i-am spus: Vei deveni tată. Câteva secunde de suspans. Tăcere. Eram muţi de uimire, speranţă, teamă, entuziasm şi probabil multe altele la un loc. Mi-aş fi dorit să-i văd ochii. Mi-a spus că e foarte fe-ri-cit. Acea după-amiază ne-am dedicat-o nouă.

 Cum e să porţi pe cineva sub inimioară? 
E unic. E nemaipomenit. E cel mai frumos lucru care ţi se poate întâmpla în viaţă. La început, nu îţi vine să crezi că s-a întâmplat tocmai cu tine. La prima ecografie, bebeluşul nostru se afla la sfârşitul stadiului său de embrion, arăta ca o bobiţă mică, iar inimioara îi bătea repede-repede. Acel sunet nu îl voi uita niciodată. E momentul în care am realizat cu adevărat că acea picătură a devenit identitatea noastră şi de azi înainte va ocupa un spaţiu propriu în vieţile noastre.

Cum acţionează asupra sarcinii faptul că ai o viaţă profesională foarte activă?
Primul trimestru de sarcină a fost unul foarte greu pentru mine. Mă simţeam rău în fiecare zi şi credeam că e o stare de care nu voi mai scăpa niciodată. Nu puteam să mănânc aproape nimic, aveam slăbiciuni şi asta influenţa mult activitatea mea profesională. Arătam ca cel mai chinuit om din lume. Erau momente când mă pierdeam în timp şi spaţiu. Era perioada dinaintea Paştelui, iar ştirile despre produse sau bucate, erau un adevărat război psihologic pentru mine. Din fericire, după a treia lună, toate aceste simptome au dispărut. Mă simt plină de energie şi bună dispoziţie, iar activitatea mea de zi cu zi, cred că va influenţa pozitiv dezvoltarea bebeluşului. Uneori îi spun lui Alex că bebe-le nostru este deja familiarizat cu textele ce ţin de starea vremii, aşa că, atunci când va încerca să plângă, îi vom povesti ce timp ne aşteaptă.

Ii vorbeşti, îi cânţi, te ascultă sufleţelul?
Bebeluşii sunt foarte inteligenţi încă din burtică. Unele lecţii le deprind începând cu viaţa lor intrauterină. Nouă ne place să comunicăm. Îi povestesc ce vom face astăzi, uneori îi recit poezii sau ascultăm muzică clasică. La fel şi soţul meu îi vorbeşte aproape în fiecare zi. Îi urmărim mişcările foarte active şi reacţionăm la şuturile delicioase care ni le dă. Uneori avem impresia că face antrenamente la karate. Sunt momente când Alex scoate camera de filmat şi face înregistrări video în care i se adresează, îi povesteşte cum crede el că va arăta, i-a făcut deja o promisiune şi îi spune că e marea lui iubire.

Ce urmează să aveţi: fetiţă sau băieţel, v-aţi gândit deja la un nume?
Am aflat târziu sexul copilului. Până atunci, eram sigură că e băieţel şi l-am convins şi pe Alex. Îi alesesem şi un nume. Însă, spre surprinderea noastră, medicul ne-a anunţat: E fetiţă! Sunteţi sigur? am întrebat. Da, cu siguranţă, e fetiţă! Eram în culmea fericirii. Iar pe Alex nu l-am văzut niciodată aşa. Repet, niciodată. Deşi nu îmi spusese până atunci, el îşi dorea foarte mult fetiţă „prinţesa lu’ tata”. E foarte mândru de asta şi îmi spune că nu are răbdare să facă cunoştinţă cu ea. Cât despre nume, am avut o înţelegere. Dacă e băiat aleg eu numele, dacă fetiţă, prioritate va avea el. Aşa că, norocul a fost de partea lui. Nu vreau să-l comunic acum, deşi nu suntem superstiţioşi. Pot să spun doar că e un nume foarte dulce.

Te-ai informat cumva despre sarcină, copii, rolul de mămică şi daca da, de unde?
Imediat cum am aflat că sunt însărcinată am început să caut tot felul de informaţii la acest subiect. Am început să citesc reviste, forumuri, cărţi. Pe Facebook, am creat chiar şi un chat comun cu două mămici care în fiecare zi povestesc din experienţa lor. Imediat cum apare vreo nelămurire, ne consultăm şi ne aruncăm cu sfaturi utile. În plus, sunt site-uri precum mamicamea.ro sau copilul.ro unde poţi urmări evoluţia sarcinii pe săptămâni. Asta am făcut şi eu. În fiecare săptămână urmăresc cum se dezvoltă bebeluşa, cât cântăreşte sau ce formă are în acest moment.

Care ar fi sfatul tău pentru femeile ce se tem de aşa o experienţă ca sarcina ?
Sarcina este ceva extraordinar. La început există un fel de frică amestecată cu entuziasm. Tot felul de întrebări, gen: O să fac faţă? Sunt pregătită? Nu e prea devreme? Însă acestea dispar în timp. Începi să faci tot felul de planuri, împreună cu soţul tău. Vă gândiţi la concediile viitoare şi provocările pe care le veţi trăi împreună: prima cunoştinţă, primul dinte, prima zi de grădiniţă, primul An Nou etc. Aşa ceva nu se explică în cuvinte. Asta se numeşte viaţă. 


Foto: Ellene Mocrii
Makeup:Ekaterina Ketrushka 
Vestimentație: My London Shop
Local: Caramel 

 

Distribuie articolul: