La 17 aprilie 2016, Olesea Nastas va alerga Maratonul Internațional Chișinău pentru Elena Mocrii, fotografa diagnosticată cu leucemie acută.

„La început de drum, majoritatea din noi avem pasul sigur și grăbit. Mergem țanțoși, cu barba ridicată, cu fața senină, cu ochii zvâcnind de încredere. (…) Ne lăsăm fugăriți de ambiții. Iar ele devin catalizatorul unui entuziasm nebun. Anume acesta generează o energie care efectiv ne împinge din urmă. Și o luăm la pas foarte grăbit. (…) Apoi, de nicăieri, apare un zid. Unul din beton armat. Și pur și simplu ne izbim puternic de el. Iar impactul e atât de mare, încât ne aruncă pe spate. Și rămânem trântiți de viață pe jos. Și nici nu știm ce ne doare. Simțim doar că ne doare tare. Atât de tare ne doare! Apoi deschidem ochii. Și vedem soarele. Și vrem să ne sculăm de jos. Și căutăm cu privirea să ne întindă cineva mâna. Doar o mână, cât să ne susțină ridicarea.”, astfel își începe povestirea Olesea Nastas, autoarea blogului E-DREPT de pe oleseanastas.eu. Prin acest exemplu vrea să se solidarizeze pentru cauza #FightForEllene și să alerege maratonul pentru a aduna 3000 de euro pentru colega noastră, fotografa Elena Mocrii, diagnosticată cu leucemie acută.

Olesea aduce exemple concrete din viața sa, atunci când soarta a decis să îi ia ceva ori să îi dăruiască în loc. „După ce am născut al doilea copil, am pierdut-o pe mama. A fost extrem de dureros. Ușor-ușor, am început să gândesc că poate pe lume totul e în echilibru. Am pierdut-o pe mama, dar am primit-o pe fiica mea. Cumva, mi-am insuflat că în viață ți se și ia mult, dar ți se și dă la fel de mult.

Când credeam că sunt chit cu viața, l-am pierdut pe tata. A fost la fel de dureros. Și n-am primit nimic la schimb, de data asta. Am strigat la stele, am urlat la lună, dar nu mi-am auzit nici măcar ecoul. Și n-am înțeles cum e cu viața asta. Care îi sunt regulile. Care îi e politica. Ce vrea de la noi, oamenii?”, se întreabă retoric autoarea.

FightForEllene-1

„Am 27 de ani. Sunt mama a doi copii. Iar în fiecare zi mă conving că e atât de greu să fii părinte, să fii stăpân pe viața ta și responsabil în relațiile cu ceilalți. Și nu știu ce e cu viața și ce vrea de la fiecare din noi. Nu știu, nici pe departe. Însă îmi pun această întrebare cât de des pot. Și am un puternic sentiment că e mai mult decât vedem. Că e mai mult decât credem. Pentru că simt că viața are puls. Dă-mi mâna. Îl simți și tu?

„Azi, nu îmi mai pun întrebări. Doar trăiesc. Cu recunoștință față de viață și față de oamenii din jurul meu.”
Pierderea părinților mei m-a trântit efectiv la pământ. Iar lipsa lor mă doare teribil. Chiar mă doare din ce în ce mai mult, din ce în ce în ce mai intens. Pentru că dorul crește cu fiecare zi. Crește, așa, ca o fiară în tine. Și nu știi ce să faci cu urletele din interiorul tău. Și nu știi cum să controlezi energia acestui dor nemărginit. Dar vrei să înveți. Vrei să înveți să îl controlezi. Și te agăți de orice. Și ai senzația că îți reușește. Dar nu poți fără oameni, altfel crești un sălbatic în tine. Ai nevoie de oameni în jurul tău.

FightForEllene-4

Oprah spune că atunci când faci un bine pentru cineva, să nu crezi că acel cineva va face la fel pentru tine. Însă, sub o formă sau alta, binele se va întoarce la tine. Cum? Prin energie. Energia în univers circulă. Pe acest fundal, o fi universul într-un echilibru perfect. Nu-i așa?

Azi, nu îmi mai pun întrebări. Doar trăiesc. Cu recunoștință față de viață și față de oamenii din jurul meu. Trăiesc atât de intens fiecare legătură umană pe care o am, încât uneori am senzația că mă storc singură pe mine. Cu mâna pe inimă vă zic. Dar continui s-o fac. Continui cu aceeași intensitate, pentru că eu altfel nu pot funcționa. Și vreau să trăiesc anume așa. Drept, adică.”

Prima acțiune în acest sens – Fight For Ellene – este dedicată în totalitate Elenei Mocrii, fotografa diagnosticată cu leucemie acută. Mi-am propus să alerg Maratonul Internațional Chișinău 2016 pentru Elena. E mâna mea pentru ea. Dar am nevoie și de a ta. Detalii despre proiect găsești pe Guvern24.md. Take a look, please!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: