Asemenea unui chirurg care salvează vieți omenești, Cristian Grigore, în locul cuțiţului, „operează” cu cuvinte alese. Tânărul, originar din Iași, a trecut Prutul la solicitarea celor interesați de domeniul pe care-l practică, pentru a-și împărtăși experiența. De mic copil este pasionat de snooker, tenis şi fotbal şi are un spirit de observație destul de fin, observă că trupul omului comunică uneori altceva, decât cuvintele rostite.
Eram fascinat de ideea că fiecare poate influenţa mintea umană „doar” prin intermediul cuvintelor, am urmat mai multe stagii de specializare în psihologie şi psihoterapie, dar, Programarea Neuro-Lingvistică rămâne a fi cea cu care „operez” în procesul schimbării. Am format primul grup de practicieni NLP în Republică Moldova, susţinut în limba română. În mare parte sunt femei.

Admir blândeţea şi căldura interioară a femeilor de aici. Sunt deschise către nou şi totodată flexibile, dar şi adaptabile în situaţii variate. Sunt puternice, cu o rezistenţă uriaşă la stres. Valoroase şi speciale, dar nu conștientizează importanța lor. Din momentul în care vor considera că merită mai mult, realitatea exterioară nu va întârzia să le întâmpine cu oportunităţi.

Alături de teama de eşec, apare şi teama de succes. Apoi, la unele persoane, vocea interioară critică este mult mai puternică, decât vocea visătorului. E important să înveţe cum anume să obţină acele transformări şi totodată să-şi definească eficient ceea ce doresc.

Fericirea? O fuziune ditre libertate şi iubire. Libertatea este totul, iar iubirea vine de la sine. Fericirea apare, când îţi înţelegi sensurile vieţii tale. Când te bucuri de misiunea pe care o ai şi aici nu mă refer la ceva spiritual, ci la obiectivele cu care te alimentezi, cu care te hrăneşti interior.

E atât de dificil de descris în cuvinte dragostea. Am simţit că da, ea este persoana. Mă completează atât de armonios. Dar, nu neapărat că şi cum am fi două jumătăţi, indispensabile una fără cealaltă, ci mai degrabă ca două întreguri, care trăiesc minunat alături, dar care se dezvoltă şi în afara cuplului. Astfel, trăim o iubire intensă, în care evităm să înfiltrăm elemente de dependentă. Căci nu văd vreo legătură între iubire şi dependentă.

O căsnicie reuşită are nevoie să fie alimentată cu iubire. E ca o floare. Dacă încetezi să o uzi o perioadă, se ofileşte şi moare. Trebuie să rămâi constant în ceea ce simţi şi faci pentru persoană iubită. Să înţelegi că nu îţi aparţine, dar este magic că ea respiră lângă tine.

Capriciile sunt expresia nevoii de afectivitate, de dragoste. Pentru unele soţii, aceasta este modalitatea potrivită pentru a atrage atenţia. Soţul, care înţelege intenţia pozitivă, ce se ascunde în spatele acestor capricii, nu numai că îşi va face fericită partenera, ci va fi şi el însuşi fericit.

În acel moment în interiorul femeii este o fetiță. Copilul din interior percepe problemele de dimensiuni mai mari. Simte că nu le poate duce singură şi transmite nevoia de siguranţă emoţională.

Înșelarea?
Îmi aduc aminte de o pacientă, care mi-a descris cum a depăşit momentul în care a fost înşelată de soţ. I-a spus soţului: „de fapt nu pe mine m-ai înşelat, ci pe tine. Înţeleg că lupta nu a fost între mine şi tine, ci în interiorul tău. Ai nevoie să te cunoşti cu adevărat. Sunt fericită că eu mă cunosc.” Din acel moment, devine liberă să aleagă: dacă rămâne sau nu lângă acel partener.

Sarcinile familiale adesea au o repartizare diferită, complementară şi nu într-o inegalitate în asumarea responsabilităţii. Sunt situaţii în care un partener preia mai multe responsabilităţi. Iar pentru a se menţine un echilibru în familie, cealaltă persoană devine mai puţin implicată. Exact ca în situaţia, în care dacă o persoană din cuplu se consideră „victimă”, celălalt va deveni „călău”.

Trăieşti libertate afectivă atunci când te bucuri pe deplin că eşti împreună cu partenera, dar şi când ea este fericită alături de alte persoane, în absenţa ta.

Gelozia în cuplu îngrădeşte libertatea. În spatele geloziei nu se află iubirea, ci teama. Teama de a pierde cealaltă persoană. Şi astfel, devenim prizonierii unor închisori invizibile. Propriilor închisori.

În relație nu e vinovat nimeni. Multe persoane au tendinţa de a-l schimba pe celălalt, aruncând” în cârca lui problema. Psihologia întăreşte ideea că nimeni nu poate schimbă o altă persoană, decât cu o singură condiţie, să se schimbe pe ea. Şi poate, doar poate, se va schimba şi celălalt.

A purta o mască socială nu duce la eficientă. În general, mască socială poate stabili relaţii bune cu ceilalţi, dar ne îndepărtează de propriile nevoi, de propria identitate. Acceptandu-te pe tine aşa cum eşti, şi cu bune şi cu părţi mai umbroase, şi ceilalţi te vor accepta.

Vreau să continui cu entuziasm activitatea de psiholog şi trainer NLP, pentru a dărui cât mai multor oameni ceea ce am primit şi eu de la alţii şi de la ei. Sper din tot sufletul că la anul să fie deja prima promoţie de traineri NLP, care să promoveze
valorile acestuia în orăşele mari ale ţării. 

Foto: Arhiva Personală 

Distribuie articolul: