Un tânăr din Republica Moldova, îndrăgostit de artă şi creaţie, are un singur vis: să devină un actor bun. Nu-şi doreşte Ipod, Iphone, haine moderne sau un automobil luxos. Eugen Cozma este din Orhei, dar face actorie la Bucureşti. Acum este în ultimul an de masterat la Universitatea Naţională de Artă Teatrală “I.L.Caragiale”. Chiar dacă recunoaşte că actoria nu este o meserie bine plătită, el nu îşi imaginează o altă viaţă. – Cum ai ajuns să faci actorie la Bucureşti?

Am hotărât să fac actorie, după ce am văzut la teatrul “Eugene Ionescu” spectacolul “Elisabeta I” de Paul Foster, în regia lui Petru Vutcarău, cu Ala Menşicov în rolul principal. Atunci, s-a produs în sufletul meu acea uluitoare “alchimie”, care m-a îmbolnăvit de teatru. În august 2005, am trecut pentru prima oară Prutul. Nu regret deloc alegerea făcută. Când am venit la Bucureşti, nu cunoşteam pe nimeni, eram ca un pui de “bogdaproste”, nu aveam nicio rudă, niciun prieten. Am venit singur în Romania.


– Ai cunoscut deja vedete din lumea teatrului şi a cinematografiei române?

Cunosc mai multe vedete din generaţia mea (2008-2011): Adela Popescu, Elena Vasilache, Anca Florescu, Alina Chinie, Răzvan Alexe (Krem), Paul Diaconescu şi alţii.

– În ce spectacol joci acum?

În ultimul an de master, joc în music-hall-ul “Chicago”, pe care tare mult mi-aş dori să reuşim să-l jucăm şi la Chişinău. În afară de asta, de curând a ieşit şi piesa “Livada de vişini” de A.P.Cehov, piesă în care îl joc pe Lopahin. Un rol minunat, care mi-a dat multe bătăi de cap şi nopţi zbuciumate, cu gânduri întortocheate. De asta îmi place teatrul, că îmi pune mintea în mişcare.

– Povesteşte-mi despre relaţia ta cu radioul. Cum e să fii şi prezentator?

În iarna lui 2005, am citit un anunţ la gara auto din Orhei că se caută prezentatori, redactori, moderatori la radioul local. De atunci, sunt şi angajat la radio, am un contract de colaborare şi de fiecare dată când revin în Orhei, de sărbători, a doua mea casă este radioul. E o întreagă nebunie să stau în studio. Mă simt ca un pilot, care urmează să decoleze.

– Am observat că ai o voce extrem de senzuală, o foloseşti pentru a agăţa femeile?

Da, îmi mai folosesc uneori vocea ca un atu. Meseria te fură. Mă surprind uneori că fac asta şi încerc să evit folosirea “mijloacelor actoriceşti” în cucerirea unei femei. Oricum, teatrul şi viaţa sunt pentru mine două lucruri diferite. 

– Dar replici din piese foloseşti?

Da, folosesc. Dar poate că şi în asta constă farmecul “agăţatului”. E mai palpitant să foloseşti replici din piese. Dacă mintea nu mă duce spre ceva mai bun, de ce aş refuza să verbalizez replici ale unora mai inteligenţi decât mine? Şi apoi, femeilor le place să li se vorbească frumos, ca ele să se simtă speciale. 

– Comunicarea virtuală e valabilă şi pentru tine? Tinerii actori ţin pasul cu tehnologiile moderne?

Eu sunt adeptul plimbărilor sub clar de lună şi cred cu vehemenţă că sunt şi vor rămâne “valabile” în ciuda ritmului nebun de dezvoltarea a tututor tenhologiilor şi a mijloacelor de comunicare. Să dai like la o poză pe facebook e una, dar să-i faci un compliment unei fete, uitându-te la ea în ochi, e alta…Sunt bune ipod-urile, iphone-urile, messengerul, dar acestea te absorb atât de mult, încât uiţi de realitate. 

– Cât de “profitabil” e să fii actor?

E ştiut lucru: banul şi actoria nu sunt compatibile. Pentru mine, este important să-mi fac meseria cu sinceritate, cu seriozitate şi dăruire. Aceasta este o meserie pentru suflet, nu pentru buzunar. Să fi vrut bani mulţi, alegeam o altă profesie, dar eu am fost conştient de alegerea mea şi nu regret acum.

Foto: din arhiva personală 

Distribuie articolul: