Nu ştiu dacă există vreo soţie de ambasador în Republica Moldova care să nu fi cumpărat una dintre eşarfele ei. Autoarea e de acord cu mine. De mai bine de 10 ani, baticurile Elenei Ivanov sunt accesoriul original, unic, dar şi utilitar pentru femeile din toată lumea. Cei drept, până a ajunge ca eşarfele să-i fie solicitate, Elena a parcurs lungul drum al aşteptărilor. Vis adolescentin
Despre tehnica pictatului pe mătase, tehnica de a crea eşarfe şi baticuri, a auzit pentru prima dată când avea 14 ani. Atunci, o doamna i-a destăinuit câteva (foarte puţine!) detalii despre frumuseţea unor eşarfe pictate, dar reuşise să o impresioneze şi să o intrige pe adolescenta Lena. „Încă de atunci, spune ea, mi-am zis că mă voi ocupa de asta.” Astfel, tot ce a urmat după au fost experienţe crescute din intensitatea dorinţei de a crea eşarfe pentru femeile din Moldova.

Lipsa de informaţii, motiv de căutări şi experienţe

Elena este modelier cu acte în regulă. Îşi aminteşte cum la examenul de absolvire, la prezentarea ei de modă, a avut o colecţie din batiste şi basmale create de ea prin aceeaşi tehnică pe care o practică şi acum. „Colecţia a avut succes, îşi aminteşte ea. Atunci am încercat pentru prima dată să fac ceea ce fac deja de 10 ani.”

Iar dacă necesitatea e mama invenţiei, atunci deficitul de informaţie a fost în cazul Elenei acea cenuşă care, aruncată peste focul pasiunii, îşi spune cât de profundă este ea: „La facultate pentru eşarfe erau dedicate doar 3 pagini, cărţi nu erau de găsit, să învăţ de la cineva care practica deja această tehnică – n-aveam de la cine. Erau câteva familii în capitală care se ocupau de asta, dar nu dădeau lecţii nimănui. Pe internet erau foarte puţine informaţii, ca şi astăzi, de altfel”, adaugă Elena.

Apoi, pasiunea a mocnit câţiva ani buni. După absolvirea facultăţii n-a mai continuat cu ideea sa – tocmai se căsătorise, devenise mămică şi timpul i-l ocupau alte lucruri. Pentru a-şi câştiga existenţa, timp de 6 ani a fost croitoreasă.

Însă în timp ce cosea haine la comandă, întotdeauna purta în gând ideea că va veni timpul când va crea baticuri şi eşarfe: „Eram sigură că voi reuşi să fac asta, n-am avut nicio secundă de îndoială. Şi când m-am decis, chiar dacă n-aveam bani de stofă, care e scumpă, am început de la o jumătate de metru de mătase, pe care l-am tăiat în 3 eşarfe. Le-am vândut. Apoi am cumpărat alţi 6 metri de mătase, am făcut alte eşarfe şi iarăşi le-am vândut.”

„Chiar dacă n-aveam toate cele necesare, n-aveam rame şi altele pentru ca să-mi realizez visul, am găsit soluţii. Scaunul s-a transformat în rama pe care o utilizez astăzi. Important este că am reuşit, acesta a fost începutul meu”, ne mărturiseşte Elena Ivanov.

Piaţa baticurilor şi şansa pieţei (în Moldova)
Înainte de a începe să picteze baticuri, a făcut un gest profund ne-artistic: a investigat ce accesorii se poartă pe cap la noi în Moldova. Desigur, un sondaj făcut pe cont propriu, cu ochiul neînarmat. După acel studiu încă de pe băncile facultăţii, a ajuns la concluzia că în ţara noastră locuiesc nu doar credincioşi ortodocşi, dar şi oameni de altă religie, precum musulmanii. „Deci, în toate religiile femeile întotdeauna şi-au acoperit capul cu broboadă. Pe lângă faptul că e frumos, este şi util, o combinaţie eficientă”, explică Elena Ivanov. Dincolo de valoarea îndoielnică pe care o poate avea un atare studiu pentru economişti, pe ea a convins-o să-şi urmeze pasiunea. Și ce contează mai mult decât atât? 

„Atunci am înţeles că asta va avea succes şi că întotdeauna eşarfele şi basmalele vor fi căutate de femeile de toate vârstele. De când creez eşarfe, tot mai multe femei le fac cadou pe la aniversări, la nunţi, şi nu doar în Moldova, dar şi-n toată lumea. Moldovenii sunt peste tot. Ultima clientă a comandat eşarfe pentru fiica sa şi soacra acesteia, pentru că fiica ei s-a măritat cu un argentinian. Am comenzi în toată lumea, nu le mai ştiu numărul şi ţările”, povesteşte Elena.

„Nu s-a întâmplat niciodată să creez şi să nu se cumpere. Câte pictez, atâtea şi vând. În cei 10 ani, am creat 3 kilometri de eşarfe”, ne destăinuie Elena.

Entuziasmul îi aduce bani…
Ca om de artă, Elena crede că succesul i-l aduce pasiunea sa pentru lucru. „Omul în orice domeniu ar lucra, dacă este entuziasmat de ceea ce face, atunci îi vin şi rezultatele, şi aprecierile, şi banii. Spun de bani pentru că e un detaliu la fel de important – dacă ceea ce faci este solicitat şi îţi place ceea ce faci, atunci vei avea cu siguranţă succes. Iar dacă pur şi simplu vrei să obţii venit din asta, atunci te vei chinui şi nu vei savura cu plăcere procesul în care eşti implicat”, spune creatoarea.

Este convinsă că în cazul ei, a funcţionat anume acest mecanism: „După ce am început să fac asta cu entuziasm, parcă toate veneau spre mine. Oameni care-mi aduceau vopsele din toată lumea, oameni care vroiau să cumpere eşarfele mele. Propunerile veneau din toate părţile. Pare inexplicabil, dar aşa se întâmplă atunci când faci ceea ce-ţi place”, adaugă Elena Ivanov.

…iar încântarea clientelor îi aduce publicitate
Totodată, la întrebarea cum au auzit femeile despre creaţiile ei, Elena spune cu o doză de umor: „Ce spuneţi? Avem o ţară mică, în ea locuiesc 3 oameni”. În preajma zilei femeii, de 8 martie, este asaltată de propuneri şi de jurnalişti care realizează reportaje. Aşa că nu s-a mirat când am contactat-o săptămâna trecută, punând interviul nostru pe seama aceleiaşi sărbători.

De altfel, anume aceasta e una dintre căile prin intermediul căreia clientele află de creaţiile ei. La început însă, mergea la expoziţiile organizate de ambasade şi de femeile din Clubul Internaţional al Femeilor din Moldova, dar şi la evenimentele de caritate: „Cred că toate soţiile ambasadorilor din Republica Moldova au eşarfe de-ale mele. Alături de mamele, surorile şi cumnatele lor”, zâmbeşte ea.

Procesul de creaţie: cum capătă florile culori

Uneori, baticurile se lasă aşteptate. Există ideea, sunt motivele, ai culori – totuşi, pentru unele lucrări ale ei, pe care le începuse acum 10 ani, Elena caută şi acum formula perfecţiunii. Aşa s-a întâmplat cu baticurile pictate cu maci.
„Flori sunt foarte multe, dar la un moment dat am vrut să pictez nişte maci. I-am pictat şi parcă tot le lipsea ceva. A trebuit să experimentez timp de 3 ani ca să găsesc culorile potrivite. Acum aceşti maci arată aşa cum mi-a venit din interior. Şi probabil că aşa îi voi face până la sfârşitul vieţiii mele, mai ales că şi clientelor le plac foarte mult”, povesteşte Elena.

„După experienţa cu macii care au succes, am înţeles că e importantă ideea, pentru că florile toate sunt frumoase. Aici deja e măiestria, talentul prin ce culori, combinaţii de culori redai acea frumuseţe ca în rezultat să nu obţii flori moarte, vulgare, brutale, reci”, povesteşte Elena Ivanov.

Despre reguli şi de ce nu pictează la comandă
Uneori, îi place să încalce regulile: „În cărţi, de exemplu, scrie nu combini violetul cu galbenul, albastrul cu verdele, însă din propria experienţă pot spune că atunci când le armonizezi în cantităţi acceptabile, rezultatul este unul cu adevărat umitor”, spune ea.

La întrebarea de ce nu lucrează la comandă, îmi răspunde metaforic, expresiv şi niţel întortocheat, însă foarte personal – cam aşa cum sunt şi baticurile ei:

„Culorile sunt ca bucatele, din anumite combinaţii se formează gustul. Dacă ar fi acum să-ţi zic că am gustat ieri la o prietenă nişte bucate aşa puţin dulci, aveau ceva verde în ele, fără ulei, dar foarte gustos – aş zice, „iată reţeta!”, însă sigur că tu n-ai putea să o reproduci. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu oamenii care vin la mine şi vor să facă anumite comenzi.

Culorile nu pot fi redate în cuvinte. La început mă gândeam, mă chinuiam, acum pur şi simplu refuz să creez la comandă. Îi las pe clienţi să aleagă din ceea ce am creat deja, pentru că eu uneori nu mă gândesc ce culoare iau în mână, iau şi pictez, pictez şi iar pictez”.

Eşarfele şi baticurile Elenei au devenit pentru ea un mod de viaţă. Se dedică în totalitate lor şi spune că dacă munceşte foarte mult, ştie ce vrea să facă şi nu se mai concentrează asupra experimentelor, realizează câte 20 de eşarfe pe lună.

Secrete pe paşi: cum se crează o eşarfă
N-am ezitat s-o întreb pe Elena care sunt etapele de creare a unei eşarfe. Iată ce mi-a destăinuit ea:

„Întâi de toate ai nevoie de vopsea specială pentru a picta pe pânză. Se aşează pânza de mărimea eşarfei pe care ne-o dorim pe o ramă de lemn. După ce am fixat pânza, schiţăm imaginea dorită pe eşarfă cu o substanţă rezistentă. Următorul pas e să pictezi imaginea care deja e schiţată pe pânză. Şi aici mare atenţie, culorile se contopesc foarte uşor şi repede.”

La această etapă, trebuie să susţii bine lucrarea: „Două scaune se transformă într-un suport sigur pentru rama cu pânza fixată deja şi pictezi. După ce ai pictat, laşi să se usuce vopseaua, fierbi eşarfa şi o clăteşti în oţet, apoi o calci şi prelucrezi cu tiv marginile acesteia”. Eşarfa e gata, te-ai făcut cu un accesoriu nou în garderoba ta creat chiar de tine. Sună prea sumar? Probabil, însă pentru unii a fost destul!

Distribuie articolul: