Primele atestari istorice ale prezenței pantofilor în garderoba umană datează din jurul anului 8000 î. Hr. Iată 10 dintre cei mai ciudați pantofi care au existat vreodată, de la cei tip lotus și până la pantofii fără toc sau okobo. Pantofi „lotus” – China (din secolul 10 până în anul 2009)

Tradiția chinezească de a forța picioarele unei femei să pară la fel de mici precum o floare de lotus a rămas vie vreme de mai bine de 1000 de ani. Fetele tinere erau obligate să-și confecționeze singure câteva perechi de astfel de pantofi, pentru a demonstra lumii că sunt indemanatice și că au picioare mici. În cadrul ceremoniei de căsătorie, mireasa era obligată să ofere femeilor din familia în care intră câte o pereche de pantofi „lotus”.

 

Ghetele tip „balet” – din anii ‘ 80 și până în prezent

Ghetele tip „balet” reprezintă un stil contemporan de încălțăminte. Au apărut prima oară ca pantofi fetisiști, dar au devenit în timp un veritabil fashion statement, mai ales în Japonia. Copiază perfect stilul pantofilor de balet, însă au un toc imens. Au câștigat popularitate în anii ’80, iar astăzi pot fi achiziționati peste tot în lume, prin intermediul magazinelor online.

Saboți de nuntă – Franța (sfârșitul secolului al 9-lea)

Acești pantofi din lemn provin din Valea Bethmale, la sud de orașul Saint Giros, în zona Ariege. Datează din secolul 9, atunci când localnicii au cucerit o tabără de invadatori mauri, care răpiseră femeile din sat, și au străpuns inimile inamicilor cu vârfurile ascuțite ale saboților, în semn de victorie. Saboții erau confecționați dintr-o singură bucată de lemn de nuc, iar sătenii îi confecționau pentru viitoarele lor mirese. Se spunea atunci că pe cât vârful era mai lung și mai ascuțit, cu atât iubirea față de partenera era mai mare.

 

Padukas – India (anii 1700)

Padukas este numele celor mai vechi pantofi indieni de ceremonie. Erau de obicei confecționați din argint, lemn, fier sau fildeș. Există chiar și un gen de astfel de pantofi cu țepi, folosiți în masochism. Acesta din urmă avea scopul obținerii satisfacției ori a plăcerii sexuale prin durere auto-provocata.

Pantofii fără toc – 2007

Acești pantofi fără toc au apărut prima oară pe catwalk într-o prezentare semnată Antonio Berardi, în anul 2007. Au devenit faimoși în 2008, atunci când au fost purtați de Victoria Beckham. În ciuda aspectului nenatural și a faptului că par extrem de inconfortabili, specialiștii fashion spun că nu cauzează niciun soi de durere celei care îi poartă. Totuși, medicii sunt de părere că aceștia ar putea avea efecte negative asupra sănătății, dacă sunt purtați cu regularitate.

Chopines – Italia (1580 – 1620)

În zilele noastre, doar un număr limitat de muzee au acești pantofi printre exponate. Au apărut pentru prima oară în perioada Renascentista, dar erau încă purtați de multe dintre femeile italiene chiar și la începutul secolului al 17-lea. Complet inconfortabili, rolul acestor pantofi era de a o face pe purtătoare să iasă în evidență. Nu doar că o înălțau pe aceasta cu 18 centimetri, dar erau foarte scumpi și extravaganți. Erau confecționați din lemn și acoperiți cu mătase ori catifea de cea mai bună calitate.

Pantofi împletiți din scoarța de mesteacăn – Finlanda

Tot din negurile istoriei, femeile obișnuiau să poarte pantofi din scoarță de copac. Erau de asemenea purtați peste pantofii propriu-ziși pentru a-i proteja pe cei scumpi, din piele fină, de ploaie, noroi sau zăpadă. Erau în mod normal confecționați din scoarța de mesteacan, dar puteau fi și din scoarța de tei. Norvegia, Suedia și chiar Rusia se numără printre țările care au adoptat aceasta „moda”.

 

Kabkabs – Liban (din secolul al 14-lea și până în secolul al 17-lea)

Kabkabs sau nalins, pantofi confecționați din argint, erau folosiți de femeile bogate din Orientul Mijlociu pentru a se proteja de noroi și umezeala. Erau foarte înalți și brodați cu piele, mătase ori catifea. Denumirea de „kabkab” provine din sunetul pe care aceștia îl făceau în timpul purtării pe podelele din marmură.

Pantofi bărbătești cu toc – Europa (anii 1700)

Pantofii și șosetele au căpătat o mare importanță pentru bărbați în anii 1700, atunci când hainele frumos croite și pantalonii scurți au devenit un trend, iar atenția era focusată pe partea de jos a corpului. Dorindu-și să arate cât mai bine, bărbații au început să poarte astfel de pantofi pentru a-și accentua ținutele. De asemenea, Regele Louis al XIV-lea avea o pasiune pentru pantofii cu toc, posibil cauzată de faptul că nu era tocmai înalt.

 

Okobo – Japonia (din secolul al 18-lea și până în prezent)

Cu mult înainte de anii 1970 și pantofii cu platformă, gheișele ucenice purtau okobo. Nu doar din considerente fashion, ci și din motive mult mai practice. Purtau kimono-uri scumpe din materiale fine, pe care nu își doreau să le murdărească, așa că alegeau să încalțe acești pantofi cu platforma înaltă (14 cm). Culoarea era în general dată de statutul ucenicelor – cele aflate abia la început de drum purtau roșu, pe când cele aflate aproape de momentul „absolvirii” purtau galben.

Sursa: www.agentiadepresamondena.com

 

Distribuie articolul: