S-a întîmplat să fumez cinci ani în urmă cu… cineva o ţigară. Una , cu o aluzie improvizată că-mi place. Atunci nu am înţeles de ce se fumează şi de ce lumea nu poate renuţa la astfel de vicii care doresc să existe în viaţa noastră. Astăzi, înţeleg că-mi place mirosul de ţigară, miros stîngaci amestecat cu un whiskey şi cu o camasa albă cu mîneci suflecate.

Miros care sărută şi mărturiseşte că aceasta e ultima ţigară fumată. Miros care se simte la amiază în minute mai lungi, fiindcă dimineaţa ramîne deocamdată fără astfel de obişnuinţe. Miros de ţigară de Bărbat, nu de Femeie! Femeia trebuie sa fie atit de puternic realizată ca ţigara pe care o ţine în mîină să-i definească raţiunea profundă şi realizările proprii. Doar în acest caz, ţigara îşi are locul în comunicarea cu ea.

Pe cînd…Bărbatul care fumează se potriveşte perfect cu privirile din pab-uri în care chemi paharele să te însoţească, să te însoţească frumos, cu o admiraţie îmbrăcată într-o rochie indiscretă alături de un costum de bărbat Ralph Lauren. Bărbat sincer şi imediat. Sincer- referiile mele sunt clare, şi imediat – aici clasificările se fac mai diferite, eu îmi doresc reacţii imediate în comunicare, alte femei ar putea necesita reacţii imediate de alt gen, dar care aduc atîtea ţigări fumate şi nefumate la balcon, reacţii care
aduc un Ralph Lauren aruncat în odaie şi o rochie indiscretă parfumată de acel miros de ţigară dorită.
Cu o ţigară poţi provoca începuturi de comunicări cu fiecare dintre ele. Întrebînd-o dacă fumează…doar! Evident, ca nu fumează. Nu fumează activ, iată de ce răspunsul ei este nu. Dar faptul că ţi-a răspuns, deja fac ca comunicarea să continue. Să continue într-o firească schemă de întrebări pînă nu te vei plictisi. Îti ceri scuze, motivînd că vreai să fumezi o ţigară şi iesi afară, revenind în altă companie, de parca nici nu aţi comunicat. Vezi cît de mult te poate ajuta o ţigară.

Eu nu fumez, doar cîteodată, acest cîteodată „deocamdată” se încadrează în următorul calcul. O ţigară la şase luni. Motivul e cel că alături se fac oameni cu ţigări şi eu fiind în gaşca lor cer o ţigară şi cu o doză de maturitate încep să stăpînesc fumul, ca să aud de la El că nu pot fuma. Ei bine, la acest capitol nu mi-am afirmat talentul fiindcă am atîtea de facut, încît mi-e frică să nu cred vreodată că ţigara ar putea fi o soluţie. Am alături oameni care ghidează corect.

DAR…Nu-mi place mirosul de ţigară de Femeie, fiindcă nu se pupă cu înţelegerea de a fi femeie!

DAR…Îmi place mirosul de ţigară de Bărbat, fiindcă se pupă cu imaginea care s-a proiectat în înţelegerea mea de bărbat!

Şi cel mai important, mie îmi plac oamenii care fumează, ei sunt, şi mie îmi place cînd ei trag fumuri căutînd vorbe şi cafele prin preajmă. Îmi place să ştiu că ei se simt bine. Chiar dacă cu toţii suntem conştienţi că dăunează…ei continuie să cumpere ţigări şi ziare cu miros proaspat de tipagrafie. Al doilea miros e mult mai profund decît primul. Dar cînd lecturezi acel ziar proaspăt la o ţigară abia începută cu o cafea dulce perfect. Oare ce simţi?

Distribuie articolul: