Este psiholog la centrul ,,Curcubeul Familiei”, îi place arta și iubește oamenii – Tatiana Mânăscurtă. Tatiana încearcă să ne combată miturile legate de psihologie și ne-a vorbit cu drag despre domeniul pe care îl profesează, dragoste, copii și frica de a spune NU. Tatiana, care sunt atuurile unui psiholog?
La universitate ajung mulți care nu au vocația de a fi psiholog. Ei aleg această facultate, pentru că aici nu se predă matematica. Este foarte important să fii empatic (adică să te transpui în pielea celuilalt), să știi să asculți persoana, să fii foarte răbdător, să fii iubitor de oameni. Totodată, să ai un filtru emoțional foarte puternic, să nu cazi alături de cel care este îngrijorat sau îndurerat. E o meserie pe care mama natură ți-o oferă zestre. Trebuie să-ți dezvolți calitățile de lua decizii corecte, de a soluționa conflicte. Toate aceste lucruri se dobândesc în timp, cu efort și cu teoria învățată la facultate.

Cine se adresează unui psiholog în țara noastră?
Nu există o limită de vârstă, beneficiari pot fi – copii de 2, 3 ani sau adulți, persoane în etate care se despart de copii și apare sindromul ,,Cuibul familial gol”. Le ajutăm să redescopere partenerul de viață, de multe ori, neglijat. La activitățile de grup vin și mămici cu micuții lor de 7, 8 luni, astfel ei socializează, se dezvoltă într-un mediu emoțional favorabil. Vin la un specialist toți cei care vor să se simtă armonios.

În ultima perioadă, cine predomină?
Vin adolescenții. Ei sunt într-o criză de identitate, știu că mama, tata sunt Cineva și se simt fără un loc sub soare. Încearcă să se identifice cu mai multe grupuri sociale și dacă nu se regăsesc, se cred un nimeni. Sunt și din cei care trebuie să aleagă o profesie și nu știu ce li se potrivește. O altă categorie de beneficiari sunt copilașii care merg în clasa I, ce trec prin momente dificile de adaptare. Pentru ei totul este nou, încât apare starea de stres. Dacă nu trece în câteva luni, este o inadaptare școlară și copilul suferă foarte mult. Se ajunge la punctul în care el nu mai dorește să frecventeze școala.

 

Mai vin cupluri care se află în prag sau în proces de divorț. Doresc să-și păstreze familia, dar înțeleg că nu mai au resurse emoționale și nu le ajunge puterea s-o mențină. Mă bucur foarte mult pentru familiile care reușesc să-și mai dea o șansă și se descoperă, se iubesc mai mult ca altă dată, concluzia lor este că trăiau o viață paralelă, nu se intersectau.

În Moldova este mitul potrivit căruia dacă mergi la psiholog ești bolnav. Cât trebuie să se lucreze pentru a-l dărâma?
Dacă fiecare specialist ar explica fiecărui client că psihologul lucrează cu oameni ce nu suferă de anumite boli, ci psihiatrul este cel care oferă ajutor celor cu tulburări psihice și celor cu probleme de sănătate. Astfel, de la unul la altul, cred că impresia eronată se va schimba.

 

Au fost cazuri când ai identificat pe cineva care avea tulburări psihice?
Da, și atunci facem referire la psihiatru. Pentru că aici se termină terenul nostru de lucru.

Ce aspecte ale vieții noastre am îmbunătăți dacă am merge la psiholog?
Persoana învață să pună accentul pe sine. Observ o tendință – oamenii îi iubesc pe toți cei din jur, dar nu pe ei – însă, nu poți să iubești pe alții, fără să te iubești pe tine. S-ar ridica nivelul de autoapreciere, încrederea în sine. Persoanele înțeleg că nu mai poți trăi cu presupuneri sau convingeri greșite. Viața lor se schimbă, nu mai sunt complexați.

Cât de important este să spunem NU?
Dacă nu știm să spunem ,,Nu” la timp, riscăm să ne pierdem pe noi. Dacă ne respectăm, este bine să vorbim. De exemplu, să spunem ,,Uite, în cazul acesta nu te pot ajuta, dar pot să-ți propun altceva”. Folosim o lege a negocierii, este important să știi și să cedezi ceva.

Mulți își doresc să fie cei mai buni! Cum ne împăcăm cu ideea că nu este posibil să ne placă toată lumea?
Este firesc unora să le placi, unora – nu! Poate cuiva îi aduc aminte de cineva sau de ceva neplăcut, nu este problema mea că nu plac, ci a lui. Sunt așa cum sunt. În același timp, mă strădui să nu dăunez nimănui și să nu fiu o extremă a anturajului social.

Cum ar fi bine să ne educăm copii – prin metoda ,,Taci și ascultă când vorbesc cei mari!” sau ,,Orice pentru copilul meu!”?
Este important să învățăm copilașul nu să tacă, ci să asculte și apoi să-și exprime punctul de vedere. Dacă îi închidem gura, riscăm să creștem un copil cu gânduri umbrite, în permanență, de autoritatea mamei. Să știm să ne ascultăm copilul, orice fantezie trebuie ascultată, dar îl putem aduce, ușor, cu picioarele pe pământ ,,Oare așa s-a întâmplat sau ai văzut într-un desen animat?”. Dacă îi oferim totul, copilul devine sec emoțional, nu își va stimula creativitatea, nu va analiza, nu va antrena gândirea, are totul la îndemână. Să citim împreună cu el, să ne jucăm împreună cu orice îi oferim.

 

Este foarte bine să petreci timpul calitativ cu micuțul. Se întâmplă ca mama să fie acasă toată ziua, dar privește televizorul și nu acordă copilului atenție. Pot fi două ore zilnic, dar să comunicați, să vă jucați, să învățați.

Ce schimbări ar fi oportune în psihologia din Moldova?
În țara noastră, psihologia este generală. Mi-ar plăcea să fie ca în alte state, unde este segmentată și are un profil specializat. Dar, sper că pe viitor așa va fi.

Cum depășim frica de a merge la o consultație psihologică?
Să mergeți înainte, indiferent de frică, orice frică se depășește prin confruntarea ei. Să vă gândiți la faptul că același lucru îl simte și psihologul, că are aceeași frică. Atunci apare o stare de relaxare.
Oricine vine la psiholog se convinge că devine altul, nu mai este cel care a intrat pe ușă. Prietenii, mătușile și alții au rolul lor, dar sunt situații care nu se pot gestiona, este nevoie de ajutorul unui specialist. Nu ezitați să vă adresați unui psiholog. Iar dacă totul este bine – să continuați în același ritm, să vă iubiți, să vă bucurați că Dumnezeu v-a făcut perfecți.

Foto: Arhiva personală

Viorica Radu