A început drumul spre culmele succesului dintr-un apartament cu un singur pat și un fierbător. Acum are o carieră de invidiat, o casă frumoasă și mașini, toate obținute cu forțele proprii. Tatiana Lujanscaia este o femeie de afaceri în domeniul energetic. Totodată, este o adevărată împătimită a modei şi şi-a creat propria colecție de haine. Deşi, a avut posibilitatea să locuiască în cele mai frumoase oraşe din lume, Tatiana a preferat să nu-şi părăsească ţara, află de ce în interviul de mai jos. Când ai hotărât că vrei să devii o business woman? De unde a început drumul spre visul tău?

După ce am terminat studiile am venit în Chișinău, eu am fost repartizată de la facultate în altă parte, dar am zis: „nu, eu au am să merg în capitală și o să fiu femeie de succes”. În Chișinău am ajuns fără bani, pentru că nu am vrut să-i iau de la părinți. Locuiam într-un apartament cu un singur pat, nu aveam nici măcar așternut. Prima lună am mâncat cartofi fierți cu fierbătorul. Erau un fel de căni pentru ceai, în care fierbeam un ou sau un cartof. Iată așa am început.

Cum ai ajuns să lucrezi într-o sferă dominată, în mare parte, de bărbați, adică cea energetică?

Eu nu am studii în acest domeniu, totul a venit dintr-o provocare. Cineva mi-a zis o dată: „chiar e un domeniu în care nu vei reuși, e stric masculin” și eu am zis: „da, care e acela?”, mi s-a răspuns că e sectorul energetic, iar eu am spus „privește-mă, dă-mi un an și eu o să devin destul de vizibilă în sector”. Nu a fost chiar așa, am avut nevoie de doar jumătate de an. Nu e adevărat că orice femeie își caută liniștea în viață, eu caut provocări, altfel m-aș plictisi. Iar în momentul în care conștientizez că am atins cota maximă la un loc de muncă și nu mai am posibilitatea să cresc în acest domeniu, eu plec.

Cât de greu sau ușor ți-a fost să reușești, fiind femeie? Ai fost vreo dată discriminată sau poate nu ai fost luată în serios din acest motiv?

Da, chiar la primul meu serviciu. Atunci încheiam tranzacții funciare, era perioada privatizării terenurilor și eu mergeam de la primărie la primărie ca să discutăm asupra acestui subiect. Aveam douăzeci și ceva de ani și primarii mă întâlneau cu un zâmbet ironic. Poate la prima vedere, când intră o blondă, cu o fustiță până la genunchi și cu look de Barbie, aceasta trezește anumite dubii, dar din momentul în care ai deschis gura, ai vorbit la subiect, având idei bine structurate și cunoști sectorul, acestea se spulberă. Eu cred că în Moldova mai puțin există problema discriminării femeilor la locul de muncă, aceasta însă e prezentă în familii, abuzul femeilor fiind foarte răspândit.

Ești antreprenoare în domeniul energetic, spune-ne mai multe despre activitatea ta profesională.

Eu reprezint un ONG, care se numește “Alianța pentru Eficiență Energetică și Resurse Renovabile”. ONG-ul a apărut din 2007 ca rezultat a unui proiect regional din Europa și Asia Mijlocie, finanțat de guvernul SUA – Proiectul „MUNEE”. Echipa care a lucrat la acest proiect a hotărât să continue cauza buna și să promoveze consumul rațional de energie și valorificarea surselor de energie regenerabilă.

Ai lucrat recent la un proiect de lege pentru domeniul energetic, ce presupune acesta?

Da, într-adevăr, recent am predat cu echipa un proiect de Lege privind performanța energetică a clădirilor. El prevede ca, pe viitor, orice imobil să fie însoțit de un Certificat de Performanţă Energetică, așa cum se practică peste hotare. Deci, orice anunț de vânzare a unei locuințe, va trebui să conțină informația despre câtă energie se consumă, anual, pe metru pătrat, cât și apartenența la una dintre clasele energetice. Clădirile se clasifică în șapte clase pe scara energetică, pornind de la clasa A – consumul cel mai scăzut de energie și până la clasa G, corespunzătoare celui mai ridicat consum specific de energie.

Care e în medie consumul energetic anual pentru metru pătrat al caselor de la noi?

Casele noastre consumă foarte mult. Mai ales acele vechi, care au fost construite rapid, pentru a asigura populația cu spațiu locativ. În Moldova, standarde pentru conservarea energiei, pentru costrucții, au apărut unele în 2003, altele abia în 2006, dar oricum, de la scrierea legii și până la aplicare, este o cale foarte lungă. În medie o casă din R.Moldova, consumă 180-220 kWh/m2 anual, comparativ cu o casa de nouă generație din Austria cu un consum de 45 kWh/m2 anual.

Ai tangență cu mulți oaspeți și investitori din străinătate, care e impresia lor când vin în Moldova?

Lunar, mă întâlnesc cu peste zece experți străini. O impresie pe care o au experții străini, atunci când vin în Republica Moldova este: „unde am venit noi și cine are nevoie de ajutor?”. La noi pe străzi, vezi mașini super luxoase. Ei nu merg însă, în afara orașului unde există foarte multe gospodării care zac în sărăcie. Conform datelor oficiale peste 22 la sută din populație trăiește în sărăcie. Ei văd Mercedes-uri și BMW-uri, mașini scumpe atât ca investiție, cât și ca întreținere. Deseori, oaspeții sunt șocați, pentru că ei aici văd cu totul altceva, decât ceea ce găsesc în rapoartele oficiale unde Moldova rămâne cea mai săracă țara din Europa.

Ce le place oaspeților străini în Moldova, care sunt impresiile cu care pleacă din țara noastră?

Îi impresionează două lucruri: primul – bucătăria moldovenească, care este și accesibilă ca preț, dar și de foarte bună calitate, inclusiv vinurile. Și al doilea – femeile, care sunt foarte frumoase, active și deștepte, după spusele lor. Străinii ne văd foarte libere ca spirit, inteligente și frumoase. Ei consideră că Moldova e țara manechinelor. Bărbații din străinătate sunt atrași de femeile noastre, dar nu fiecare își permite luxul de-a avea alături o femeie frumoasă, dar și inteligentă.

Ai avut propuneri destul de generoase, să te stabilești peste hotare, care au fost motivele că, de fiecare dată, ai refuzat?

Am avut foarte multe propuneri: de a mă căsători în Coasta de Azur, să stau la Geneva, să lucrez în Atena, Bruxelles, București, etc. Am avut propuneri să lucrez în agenții de stat în câteva țări cu pachete sociale destul de frumoase, incluzând: apartament, oficiu, mașină și șofer. Eu însă mă simt foarte liberă în Moldova. Există oameni care are nevoie de un sistem și oameni care creează acel sistem. Există cei care sunt liberi în colivie și cei care sunt ostatici în libertate. Libertatea este o credință. Moldova e țara mea, îmi place aici. Eu încerc să schimb ceva, nu doar să critic. Atâta timp cât nu fac nimic pentru țara aceasta, nici nu am dreptul moral să o critic. Îmi iubesc țara.

Ce-ți lipsește în Moldova din ceea ce găsești peste hotare? Și dacă sunt moldovenii cu adevărat sumbri la capitolul vestimentație, așa cum se tot vorbește?

Lumea nu zâmbește în Moldova. În occident există mai mult stres, sistemele sunt mai stricte, însa pe stradă vezi mai mulți oame
ni zâmbitori. Cei din occident sunt mai binevoitori decât noi. Nu-mi ajunge pozitivism, noi suntem pesimiști, mereu ne plângem.

Nu sunt de acord cu faptul că moldovenii se îmbracă sumbru, ba din contra, în comparație cu multe țări europene, moldovenii se îmbracă destul de colorat și asta îmi place. Nordul Europei se îmbracă mai sumbru fața de noi, iar sudul mai colorat. Totul depinde cu ce țară facem comparația.

Călătorești foarte mult, poți să faci o comparație dintre bărbații din Moldova și cei de peste hotare?

Ca genofond, bărbații noștri sunt foarte frumoși, dar la capitolul îngrijire sau igienă au restanțe. Îmi par mai puțin îngrijiți, comparativ cu alte țări, mai ales europene. Am în vedere coafura, dinții, mâinile, picioarele, burtica, îi poți vedea cu încălțămintea murdară, ceea ce nu prea întâlnești peste hotare. Pe de altă parte ei nu tolerează același aspect neîngrijit la o femeie.

Cum arată bărbatul ideal în viziunea ta?

Cu caracter puternic, extrem de inteligent, respectuos și care să accepte parteneriatul în familie. Pot ierta poligamia bărbaților, faptul că sunt de natură fustangii, numai nu lipsa de creier și de caracter. Totuși eu mă îndrăgostesc mai mult de neajunsurile unui bărbat, de cele pe care le pot accepta și cu care mă pot împăca.

Cât de mult contează pentru tine cum arăți și cât de mult timp și bani investești în imaginea ta?

Contează foarte mult cum arăt și dedic ceva timp și resurse pentru aceasta. Am două prietene care sunt designeri vestimentari excelenți. Ele îmi creează look-ul în totalitate, de la rochițe până la accesorii. Unele dintre ținutele mele mi le schițez și singură – am o colecție de haine și accesorii proprii. Altele aparțin în totalitate lor, ele îmi cunosc stilul și preferințele. Îmi procur haine și de peste hotare, de cele mai dese ori din Franța sau Italia. Îmi place mult Prada, Alexander McQueen, Armani, Gucci, Elie Saab, însa inima mea aparține designerilor preferați din Moldova – Natalia Taban și Janna Berezovskaia. Deci, eu pledez pentru ceea ce se numește „Made in Moldova”.

Deși ești foarte ocupată și timp liber ai cam puțin, totuși, cu ce te ocupi în afară de serviciu, atunci când ai parte de zile de odihnă?

Multe și diverse! Călătoresc, citesc, fac sport , dorm, pentru că este tocmai ceea ce-mi lipsește cel mai mult; particip în proiecte sociale, cum ar fi actele de caritate. E un lucru pe care ni l-am propus cu mai multe prietene. Nu sunt acte mediatizate, nu pentru că nu vine presa la aceste evenimente, ci pentru noi nu ținem neapărat să vină. Asemenea lucruri, nu se fac de ochii lumii.

Ai o carieră strălucită, călătorești, ai propria colecție de haine, ești împlinită ca femeie?

Nu. O femeie împlinită trebuie să aibă soț și copii. Nu este suficient să ai casă, mașină, acestea sunt doar niște accesorii. Intră în planurile mele de viitor să-mi găsesc un partener care să-mi împărtășească valorile. Dacă ești o femeie de succes în carieră îți lipsește deseori familia, nu ai timp pentru copii, uneori nu reuşeşti să ai copii. Mi s-a întâmplat să fiu părăsită pentru că acordam prea multă atenție carierei, am fost pusă în fața alegerii sau persoana iubită, sau cariera, nu accept așa ceva.

Ce planuri de viitor mai ai pe lângă familie?

Am început acum câțiva ani să scriu o carte “Woman’s Labyrinth”, dar la un moment dat am renunțat, poate o voi termina cândva și o voi publica.

Ce sfaturi le-ai da tinerelor, care sunt la început de cale şi vor să reușească?

Să nu le fie frică de cicatrici și de greutăți, pentru că acestea purifică sufletul, te întăresc și te înarmează. Să îndrăznească să experimenteze. Dar să nu uite că în toate trebuie să existe măsură – „Measure is the pleasure” (măsura este plăcerea). Iar atunci când riscă, să o facă pe cont propriu, nu pe contul altora. Să știe să fie foarte expresive și să se teamă de oamenii neexpresivi – sunt periculoși. Să creadă în ceea ce fac. Lipsa de încredere este egală cu un eșec. Să-și iubească baștina, pentru că țara e o bucată din tine, iar tu ești o bucată din ea, iar din momentul în care îți critici țara, te critici pe tine însuți. Să reţină că „eu – sunt țara” și că integritatea țării, începe de la integritatea personală.

Distribuie articolul: