Am spălat la pelincuțe de mi-au ieșit ochii! Polzunși, raspașonși, combinezoane, căciulițe, păturele…of. Și asta pe lângă munții de pampers pe care îi cumpăram! La început eram cam săracuți, iar ”bogățiile” noastre murdăreau polzunc după polzunc și umpleau pampers după pampers fără să știe că mam-sa avea dureri mari de spate de la atâta îndoiet și dezdoiet deasupra căzii pline cu apă și pelincuțe plutitoare.

Adunam bănuț cu bănuț pentru o casă a noastră, iar o mașină de spălat automată second hand costa pe atunci 150 de euro! O grămadă de bani pentru o familie cu doi copii mici , așa că ne mulțumeam cu o mașină de spălat ”Aurica” – care mai mult morsoca, încâlcea și rupea hainele decât le spăla. Stăteam câte jumătate de zi cu fundul în sus și spălam, clăteam, storceam, scuturam, înșiram pe sârmă și călcam. Aveam mâinile rănite de la praful de spălat. Se vedea carne vie, iar pentru că să nu le rănesc și mai mult, înfășuram degetele cu plasture înainte de spălat.

În acest timp, copiii mei stăteau singuri în cameră, nesupravegheați. Mai plângeau, apoi se linișteau. Se mai băteau, dar se împăcau. Nu aveam timp de povești, jocuri, poezii – eu aveam de spălat. Timpul pe care trebuia să-l petrec cu copiii mei, să le citesc ”Ursul păcălit de vulpe”, eu îl petreceam la baie.

Doi copii – astea-s mormane de pampers, teancuri de haine, cutii întregi cu mâncare, căldări de 10 kg de praf de spălat, etc…..

N-am cerut niciodată nimic de la stat. O singură dată am luat 3 cutii de Malâș, că așa se dădea de la Policlinică. De obicei, noi nu le luam, cumpăram de la farmacie lapte praf mai bun, recomandat de medicul pediatru. Într-o zi, așa s-a întâmplat că dădusem toți banii pe medicamentele copiilor și nu aveam nici 3 lei pentru o pâine. Laptele praf era pe terminate și m-am dus la policlinică, să iau ceea ce mi se cuvine – o cutie de Malâș. Doctorița mi-a spus răspicat că nu-mi dă nimic, că noi suntem bogați și să ne ducem să cumpărăm de la farmacie, așa cum am cumpărat până atunci. M-am dus acasă plângând – fiind ofensată, umilită și batjocurită de țara mea. De atunci, nici nu cer, nici nu aștept nimic de la stat. În schimb, statul al cărui cetățeni au devenit copiii mei doar cu jumătate de an în urmă, are grijă să le transfere lunar, pe card, o sumă de bani.

Statul nostru nu gestionează corect investițiile. Miniștrii aroganți încă n-au înțeles că cea mai bună investiție sunt copiii și mamele lor – cele care se ocupă de educația SĂNĂTOASĂ a unei generații.

Eu înțeleg că mamele actualilor miniștri au folosit numai pelincuțe, majoritatea timpului petrecânduși-l deasupra alghiei , spălând rahatul de pe vreun funduleț de viitor ministru. Poate de asta ele nici nu prea au avut timp să se ocupe de educația copiilor lor. Poate de asta și avem așa miniștri.

”Spălați pelincuțe”. Pentru așa sfat și pentru aroganța care se simte în vocea doamnei respective, i-aș da o palmă. Mai bine ar aloca mai mulți bani pentru copii și le-ar da mamelor un alt sfat – ” citiiți-le copiilor, acordați-le toată atenția și creșteți o generație de oameni deștepti”.

Ca mamă, ca femeie, ca cetățean al acestui stat – pe mine m-a durut îndemnul Doamnei Ministru de a spăla pelincuțe … A fost ca o ofensă adusă copiilor mei, care au nevoie de atenția permanentă a mamei.

Locul mamei este lângă copil – nu la baie.

Locul Ministrei răutăcioase unde-i?

Războiul Mame-Stat trebuie să înceteze, nu de alta, dar Ministerul ar putea primi într-o zi o pelincuță cu niște ”iscălituri” …

Țărăncuța Veselă

Distribuie articolul: