Eu tare țâp noaptea! Vecinii cred că s-au obișnuit cu gemetele și strigătele mele. În noaptea asta iar s-o întâmplat. Visez ceva strașnic și – hai la țipat în gura mare!!!

– Aaaaa-aaaaa-aaa- îîîîî – îîî – aaaa…

Scenariile din vis îs diverse.

Visez draci care se fugăresc după mine cu motoțâcla Ural, verde, fix ca a lui gheaghea Gheorghe, vecinul meu. De fapt, ei sunt oameni. Arată ca niște KGB-iști, cu trenciuri de piele, doar că eu știu – ei îs nicuratu! Acela din calească (ataș) este acoperit aproape în totalitate de cărți! Iaca ce le trebuie la draci cărți?!…

Visez că plouă cu broaște. Eu mă tem de broaște mai tare decât de ginecolog! Nu pot nici măcar să le privesc, da în vis ele se ating de pielea mea, de părul meu, se cațără pe picioare…

 – Aaaaaaaaaaaaaaaaaa…

Visez că m-am pomenit cu chelea în centrul satului, în zi de piață, iar spaima cea mai mare nu-i că o să-mi vadă goliciunea tătî lumea care o venit să cumpere o diseatcă de ouă ori o căpățână de curechi, dar că nu-s epilată… Da când în visul ista apare și Pavlușa cu Drujba care o taie bucățăli pe o femeie care vinde rățuște, ap gata…

– Aaaaaaaaaaaaaaa

La început, în prima mea noapte cu sunete neașteptate (mă refer la țipat), bădița tare s-o mai speriat! S-a ridicat într-un cot și se uita la mine buimac neînțelegând ce se întâmplă. Parcă nu-i nimeni în dormitor, parcă-i noapte afară, parcă nu-i nici cutremur, nici pojar, da femeia lui țipă de zângănesc ferestrele! M-a ghiontit încetișor, eu am tresărit, m-am trezit umedă tătî, lioarcă de transpirație, m-am speriat de ochii lui bulbucați care se beleau la mine, am înțeles că nu mai visez și m-am aruncat la cheptul lui păros și protector! Slava Domnului, s-a terminat visul!

 – Mulțumesc că m-ai trezit, am bâiguit eu, după care am mai oftat de vreo două ori revăzând în gând scenariul visului, am spus Tatăl Nostru și am adormit.

Bădița s-a speriat numai la primul meu țâpăt, așa că la celelalte care au urmat știa ce trebuie să facă – mă îmbrățișa strâns și-mi șoptea la ureche …

– Șșșșș, este doar un vis…șșșșșș… nani…ai visat…nu-i nimic real…ești cu mine…șșșș…și eu mă încolăcesc ca o pisicuță la cheptul lui fierbinte. Gata, aici nu mă găsește nimeni. Aista-i protectorul meu. El adoarme imediat, iar eu îi ascult fosăitul care acționează asupra mea ca o anestezie. Adorm.

De când mi-am început cariera de „țâpător nocturn”, o singură dată nu m-a trezit din somn – când i-am tras un cântec pe la trei de noapte!

 Laaaaa-la-la-la-laaaaa…

M-am trezit de la hohote de râs. Bădița râdea zgomotos și tucma se îneca de la atâta hlizât! Da eu am visat că am ieșit pe scenă și trebuia să cânt „Corul vânătorilor”, partitura cu care am dat examenul de stat la dirijare. Dap asta o fost cu mulți ani în urmă! Cuvintele le-am uitat, da aici TREBUIE să cânt! Doamni ferește ce strașnic și ce pozor! Sala era plină, toți se uitau la mine, eu nu știam cuvintele și le înlocuiam cu…

 – Laaaaaaa-laaaa-la-laaa..

În noaptea asta iar am țipat. Bădița iar m-o strâns la chept, m-o netezât pe spate și a adormit imediat. Am visat că la mine în casă au intrat patru bărbați cu cuțitele în mâini. Au spus că fac parte dintr-un nou partid politic și îi omoară pe toți vorbitorii de limba română! M-au înconjurat și nu mai aveam scăpare. Unul ni-o băgat cuțitul între coaste. Am început să strig din toate băirili!!!

 – Aaaaaa-aaaaa-aaaaa…

Ei, Doamni ferești și di strașnic!!!

Continuarea o puteți citi pe: tarancutavesela.md

Distribuie articolul: