După datele statistice înfiorătoare despre violența domestică, după multiple spoturi și acțiuni publice întreprinse de diverși actori decizionali din țară pentru protecția femeilor și fetelor abuzate fizic, e timpul să coborâm la relitate. O istorie tulburătoare despre un act de violență în familie, spicuită de pe blogul Țărăncuței Vesele.

“Prima bătaie n-o s-o uit niciodată… Îmi amintesc și palma, și pumnul, și culoarea farfuriilor de pe masă, și țăndările de sticlă de sub masă și …umilința…S-a întâmplat în noaptea de Revelion, cu mulți ani în urmă”, își amintește bloggerița. Noroc că doar a văzut-o – și-ar zice unii, dar vai de cea care a pățit-o…!

“Eram numită în sat ”fata din vazon”. Protejată, îngrijită, corcolită și crescută de părinții mei ca o floricică în ghiveci. În jurul meu doar fluturași și soare. Mama mea era poate singura femeie fericită din mahala, singura femeie care n-a luat niciodată în viața ei mardeală! În jurul meu  – totul roz și frumos. Aveam 15 ani și credeam că trăiesc într-o lume perfectă!

În acel an am hotărât să petrecem Revelionul la unchiul meu, Gheorghe,  un om tare vesel și plin de anecdote! Cum era de așteptat – hlizală multă! Masa rotundă, plină cu bucate, stătea chiar în mijlocul camerei, iar oaspeții gălăgioși, gustau din toate câte oleacă și așteptau miezul nopții. Eu eram bunghită la televizor, Igoraș, văr-mio, împingea pe podea o mașinuță chinezească, femeile vorbeau  despre mâncăruri  și țoale, bărbații discutau despre zapceasti, porșni, zadnii hod și zajiganie. Când tema de discuție este interesantă, ulciorul cu vin se golește îndată!”

Aici bărbatul își trimite soția în beci după vin. Aceasta, însă, îi spune că are treabă cu bucatele și îl îndeamnă să meargă singur să aibă grijă de băutură. Ceea ce a urmat a fost îngrozitor!

“Unchiul meu s-a ridicat de pe scaun și când i-a opintit un pumn Irinei, ea a căzut jos lată, nemișcată. El lovea cu picioarele în ea cu toată puterea! Unde nimerea … cap, burtă… Tatăl meu, șocat și nedumerit parcă de ceea ce vede, a sărit s-o protejeze de loviturile celui care era gata s-o omoare. Nu se dădea bătut, era ca o fiară care avea instinctul de a omorî, de a duce totul la capăt, de a-i lua viața și de a demonstra că este masculul dominant!

Eu am încremenit pe scaun, cu gura căscată, fără să-mi dau seama că preț de câteva secunde, efectiv, mi-am oprit respirația. M-am lipit strâns de speteaza scaunului, mi se părea că acuș o să mă înșface și pe mine, o să mă trântească jos și o să mă bată cu pumnii și picioarele, o să-mi sfărâme oscioarele și o să mor acolo, jos, pe podea, pe un covor cu romburi roșii și verzi… Mama mea a văzut că eu îs gata să leșin, a văzut râul de lacrimi din ochii mei, privirea absentă și șocul care m-a pătruns, așa că m-a îmbrățișat repede să nu văd toată scena…”, își amintește cu înfiorare Țărăncuța.

“Cum stăteam așa în cele mai protectoare brațe, cu capul pe umărul Mamei și cu vocea ei caldă lângă urechile mele, am văzut o pereche de ochi mici, plini cu lacrimi…. Igoraș stătea încremenit lângă sobă și icnea. Fix ca în publicitatea cu un băiețel agresat care stă speriat într-un ungher.

Copilul ista de 6 ani a văzut cu ochișorii lui albaștri, cum tatăl lui a lovit cu sălbăticie în cea care îi citește seara ”Punguța cu doi bani”, iar dimineața-i cântă ”Ciunga-Cianga”. A început să plângă în gura mare abia după ce tat-miu l-a grămădit pe tat-su la perete, iar mama lui s-a ridicat de jos… Irina, așa cum era plină de sânge l-a strâns repede pe Igoraș la piept ca să-l liniștească, doar că el încă mai tare a început să plângă.

Am vrut să plecăm, dar Tăticu a spus că trebuie să mai stăm. Se temea că după ce plecam, măcelul va continua. Și da, Irina s-a dus până la urmă în beci și a adus un urcior cu vin, pe care l-a băut doar el. Astfel, unchiul meu, parcă și-a confirmat poziția de lider în familie, a demonstrat că el îi bărbat în casă și fimeia lui îi știe de frică… După ce s-a spălat de sânge, Irina l-a culcat pe Igoraș și a stat cu noi la masă. A și încercat să zâmbească. Eu am încercat să gust oleacă de olivie, că totuși e Revelionul…”

Pe uncheșul bătăuș nu l-a mustrat conștiința deloc, iar sfaturile celor din jur i se păreau doar palavre, precum relatează bloggerița.

“Când Tăticu a considerat că unchiul meu este stabil și pașnic, am plecat cu toții. Am tăcut tot drumul până acasă. Eu nu pot să uit acea bătaie, iar de atunci am o frică de nedescris de oamenii care se ceartă sau se încaieră. Eu trăiesc cu acele imagini în mintea mea. A fost singura dată când am văzut cum un bărbat lovește o femeie…”, povestește femeia pe blogul ei.

Un Post Scriptum, tot de la Autoare: “Igor, văr-miu e bărbat mare deja, s-a însurat și nu și-a bătut soția niciodată. Unchiul meu s-a însurat cu alta. O bate”.

Distribuie articolul: