Devoratoare de cărți și acum, dar și în copilărie. Blogger-ița cu numele Țărăncuța Veselă n-a povestit că atunci când era copil se temea de buburuze, însă, vedeți bine, pe cât de șmecheră e acum, pe atât de inventivă era și atunci. Aflați mai jos cum „i-a făcut-o” bunicii, care a fost cea mai haioasă mască purtată la grădiniță și cum își masca procesul de lectură, pentru ca mama să credă că fata ei face teme sau cântă la pian – toate pentru Campania „Din Culisele Copilăriei”.

„Am urât grădinița! M-au dus de vreo câteva ori, dar stăteam aninată de gard și boceam în gura mare că vreau acasă. Anume de atunci urăsc ”manca”, borșul roșu și wc-urile publice. Beaca!

Aveam o frică nebună de buburuze! Când vedeam vreo una, intram în isterie! ”Mațicaaaa, gadacuuuu!” Și mătușa mea, Marsica, alerga și mătura toate buburuzele din jurul meu. Și acum mă tachinează cu ”gadacu”. De gândaci nu mă mai tem, în schimb mă tem de alte …juvine. Beaca.

Tarancuta vesela

Bunic-mea avea un cuptor mare, înalt, de doi metri. Ca să urci sus, trebuia mai întâi să calci pe scaun. Eu eram un copil tare cuminte, așa că bunic-mea mă cocoța acolo, îmi dădea o păpușică, lua scaunul de lângă cuptor ca să nu pot coborâ și putea să lucreze liniștită și fără grijă în grădină. Ea nu s-a gândit că la un moment dat, vezica mea se poate umple. Am strigat eu cât am strigat și dacă nu m-a auzit nimeni, am dat salteaua la o parte și am dișărtat acolo toată vezica! Na!

Tarancuta Vesela

În fiecare an, la balul de anul nou mămica ținea cu tot dinadinsul să mă costumeze și să particip la „Balul măștilor”. Am acceptat să-mi coase de fundul pantalonilor o coadă de iepure și să țopăi în fața tuturor. În alt an mi-a aninat o coadă de „piseț” (un fel de vulpe) și a trebuit să am grijă toată seara să nu mi-o rupă cineva, pentru că toți vroiau să-mi bâjbâie coada să vadă dacă îi adevărată. Da când m-o împopoțonat într-un rochioi mare, pe care erau cusute 15 steme ale Uniunii Sovietice și mi-o trântit pe cap o coroniță pe care scria ”URSS” , a fost prea de tot! Mam-mea în schimb era mândră, nevoie mare! Fata ei – Regina Balului! Mai păstrez coronița. Uneori mi-o aranjez frumos pe cap și mă fâțâi în fața oglinzii. Taaare bine-mi mai stă! Uniunea Sovietică o murit, da amintirile-s vii!

taranca

Eram mare devoratoare de cărți. Pentru că trebuia să devin o mare pianistă care să cânte pe cele mai mari scene ale lumii, în fiecare zi, fără pauză de joacă, clămpăneam la pian până la ora 9 seara. Dar… eu eram fată deșteaptă. Puneam cartea de note pe pupitru și o acopeream cu cartea de literatură, așa că făceam două lucruri odată: citeam literatură artistică și apăsam haotic pe clape. Mămica lucra în grădină și nu bănuia ce face ”artista” ei. Într-o zi m-o prins. Am luat un ”Decameron” în cap, că am văzut stele verzi! Mai dureros a fost când a descoperit că înveleam cărțile de literatură artistică în aceleași învelitori albastre ca la manuale.

Tarancuta

Tare se mai bucura mam-mea că mă vedea cu cartea în mână toată ziua! Când a descoperit că sub învelitoarea pe care scria ”matematica” se ascunde Guy de Maupassant, a fost dureros. Sufletește. A rupt cartea ferfeniță și a aruncat-o în sobă. Era vară, așa că m-am așezat în genunchi în fața gurarului și bocind, adunam foiță cu foiță. Am ”asamblat-o” și am strâns-o la piept ca pe-un animăluț rănit. Mai bine un Decameron în cap decât un Guy de Maupassant în sobă!”

Campania „Din culisele copilăriei” este lansată de PentruEA.md și susținută de partenerul nostru – Jucării Kidsco.