Elena Cucuruzeanu, originară din satul Peresecina, raionul Orhei îşi aminteşte cu drag de cele mai frumoase clipe petrecute la Université Paris XIII, din Paris, Franța. În mai puțin de cîteva luni Elena a reușit să cucerească inima Parisului și a lectorilor Universității XIII din Paris. Scaunul cu rotile nici pe departe nu a constituit un impediment ca Lenuța să-și vadă visul împlinit, cel de a învăța la o Instituție Superioară de învățământ din Franța. 

„Problemele din copilărie m-au făcut mai puternică!”
„Am crescut cu o dizabilitate locomotorie și am întâlnit desigur multe bariere, atât în copilărie cât și în adolescență, dar mereu am avut persoane dragi care m-au facut să mă simt egală cu ei și să nu simt diferența. Am avut o copilărie activă aș spune eu, în bagajul meu de amintiri sunt multe aventuri trăite împreună cu prietenii. Primele patru clase le-am studiat acasa, mergând din când în când la școală și bineînțeles la primul și ultimul sunet, iar din clasa a cincea m-am integrat cu succes și am început să frecventez școala zi de zi. Am avut colegi minunați, iar dacă am avut vreo barieră de deplasare mereu am fost ajutată și nu m-am simțit deloc marginalizată sau diferită, deși știu că sunt persoane în aceeasi situație care nu au interactionat atit de usor”, mărturisește Elena.

Elena Cucuruzeac

„Activismul și implicarea au fost cheia succesului meu”
Încă din timpul liceului am fost voluntară la Centrul de Zi „Cauza”, de la mine din localitate, unde pentru început am fost beneficiară, după care am devenit voluntară. Acolo am acumulat experiență și mi-am dat seama ca aș dori pe viitor să activez în acest domeniu și să contribui la integrarea în societate a persoanelor cu dizabilități. Poate că din aceste considerente am și ales să fac o facultate cu profil umanistic. Astfel, acum doi ani am absolvit liceul și am intrat la Facultatea de Psihopedagogie Specială a Universității Pedagogice „Ion Creangă”. La Universitate barierele de infrastructură evident au fost prezente ca întotdeauna, universitatea fiind neadaptată, însă iarăși prin comunicare le rezolvi pe toate, astfel m-am descurcat cu ajutorul colegilor.

Elena Cucuruzeac

„Studiile și munca mi-au îndreptat pașii spre Franța”
Chiar în primul an de universitate am început să lucrez la Centrul Comunitar din localitatea mea, unde am fost educator de cerc design cu materiale din natură pentru că mereu am fost atrasă de artă și decorații. Fiind la frecvență redusă la universitate, reușeam să îmbin învățătura cu serviciul, unica problema era transportul și faptul că trebuia să circul mult. Marea schimbare în viața mea s-a produs după ce am finisat un an de studii în Chișinău și am fost acceptată la universitate în Franta, în Paris.

Eleca

„Visele devin realitate!”
Dacă îți dorești ceva, merită să încerci și să te convingi că orice lucru este posibil. Marele meu noroc este ca am aplicat impreună cu o prietenă și am fost acceptate ambele la facultatea de Psihologie. La început îmi făceam griji, dar această prietenă m-a încurajat și m-a susținut mereu, fiind în același timp și însoțitoarea mea, respectiv mă descurcam mai ușor cu ajutorul ei. Aici în Paris, și mai ales la universitate, infrastructura este adaptată și mă pot deplasa fară obstacole. Acum scopul meu este să acumulez experiență în anii de studii, ca apoi, întorcându-mă în Moldova, să pun în aplicare cele acumulate.

„Dizabilitatea nu stă în calea competenței”
Indiferent de dizabilitate, poți să activezi în orice domeniu îți dorești, însă te ghidezi de abilitățile pe care le posezi, astfel dacă dizabilitatea nu îți permite să activezi într-un anumit domeniu, revenim la prima idee de a găsi un echilibru între abilitate și dizabilitate. Noile tehnologii sunt un mare avantaj pentru persoanele cu dizabilități, deoarece ele ne oferă posibilitatea să ne informăm și să comunicăm fără a depune mult efort. Astfel, poți să citești fără să mergi la bibliotecă, poți să faci cumpărături online și poți să găsești un job și să aplici CV-ul fără necesitatea de a te deplasa la locul instituției, așa precum am făcut eu cu universitatea din Franța.

Elena Cucuruzeac

Sorbona – un vis împlinit!
Cea mai importantă realizare a vieții mele este faptul că învăț acum la Sorbona, în Paris, lucru care cu aproape doi ani în urmă mi se părea practic imposibil. Însă aș dori să ofer mai multă importanță faptului că am o familie care mă susține, prieteni minunați și o viață activă și plină de sens. Toate acestea îmi oferă încrederea și entuziasmul necesar ca să trăiesc făcând ceea ce îmi place. Fiecare din noi dispune de abilități și dizabilități, faptul că unii nu pot desena, cânta la chitară sau cu vocea, s-ar putea de asemenea considera o dizabilitate. Deci trebuie să scoatem în evidență abilitățile unei persoane pentru a o aprecia corect – aceasta este principala lecție ce mi-a dat-o străinătatea!

Mariana Țîbuleac

Distribuie articolul: