A absolvit biologia la USM, dar nu i-a fost de ajuns. Îi plac provocările, de aceea, a mers în State să facă o nouă facultate. S-a măritat cu un britanic și s-a mutat cu traiul în bătrâna Anglie. Aici a fondat un club gastronomic, cunoscut în toată lumea, o asociație a disporei basarabene, iar acum scrie o carte dedicată tuturor celor din Moldova. Din Moldova a ajuns în Marea Britanie, prin Statele Unite
Am plecat din Moldova în 2000, am lăsat în urmă un aparament modern, un serviciu de invidiat, o mașina de elită, mulți prieteni și rude. Aveam de toate, dar îmi lipsea provocarea. De aceea, am ales să fiu din nou studentă. După trei ani, cu diploma de merit în Managementul Afacerilor de la Universitatea din California și Premiul Du Bois, pentru cele mai bune perspective în antreprenoriat, viitorului meu nu-i ramânea decât să-mi zâmbească. Eu, însă, am ales iarăși provocarea. Am părăsit California însorită și modernă, în favoarea “bătrânei Europe”.

Clubul moldovencei pentru gastronomii din toată lumea
Am venit în Marea Britanie în 2003. La aproape trei ani, după aceea, am fondat un club pentru cei pasionați de gastornomie “Slow Food Oxon”. Apoi, în 2007, am lansat și în Moldova clubul “Slow Food Moldova”. Prin intermediul lui am ajutat, un grup de fermieri și antreprenori de la sate, să participe la cel mai mare festival mondial Slow Food “Terra Madre”, care a avut loc la Torino, Italia, în 2008. Înainte de festivalul de la Torino, am invitat, pentru prima oară un grup de englezi, din clubul Slow Food Oxford, pentru un turneu gastronomic de o săptămână, la noi în țară. A fost o experiență de neuitat!

“Vatra” basarabenilor din Marea Britanie
Găsirea unui echilibru între serviciu și viața personală este preocuparea principală aici. Când noi, membrii asociației “Vatra”, ne întâlnim, vorbim despre Moldova, despre familiile noastre rămase acolo, despre părinți și sărbători. Ultimul eveniment organizat de noi, a fost o șezătoare “De Sfântul Vasile”, cu nuci, prajituri, izvar, într-un anturaj de sarbătoare, moldovenesc. Lumea s-a distrat, am avut urături și pe Moș Crăciun pentru copii. Flăcăii și fetele au cântat melodii populare, iar la sfârșit ne-am amintit și de balada Miorița.

Dragostea pentru agricultură i-a unit
Pe soțul meu, Tolly (Iain Tolhurst), l-am cunoscut în 1999, când am fost pentru prima dată în Marea Britanie, cu un grup de fermieri moldoveni. Atunci am vizitat ferma lui și la întoarcere, cei cu care am fost în vizită, m-au rugat să-l invităm în Moldova să ne țină seminare despre agricultura organică. Astfel, ne-am cunoscut mai bine, ne-am împrietenit și în 2002, în timp ce eram înca în California, ne-am casatorit. Peste un an am trecut cu traiul la el, în Marea Britanie. Desigur că, la început, am avut probleme de compatibilitate. Englezii sunt căliți, obișnuiți cu greutățile, fără multă vanitate, noi suntem mai orgolioși, mai alintați și mai mofturoși. Mi-a trebuit ceva timp să-i înțeleg și chiar să-mi placă. Am citit o carte Watching the English, care m-a ajutat mult să-i înțeleg și pe care o recomand tuturor prietenilor recent ajunși în Anglia.

Vrea pensiuni și o carte pentru moldoveni
Doresc să lansez o rețea de pensiuni rurale în Căpriana, pentru a le oferi gospodinelor din sat o sursă de venit. Să le împartășim moldovenilor secretele unui trai sănătos, a unei o alimentații corecte și metode mai simple de îngrijire a gospodăriei.
De asemenea, toate amintirile și emoțiile, care m-au însoțit pe parcursul drumurilor mele, încerc să le aștern în cartea Moldoviada, sau Calea Mea Lungă Înapoi spre Casă, dedicată tuturor moldovenilor plecați, în speranța că le voi putea inspira din nou mândria și dragostea față de simplețea vieții moldovanului de la țară.

Moldova este …
o țară care încă așteaptă să fie descoperită de propriul său popor. Mulți moldoveni pleacă în lume să caute locuri frumoase, viață ușoară și mai mult noroc. Moldova însa le are pe toate! Poate mai puțin vizibil, poate mai puțin tentant, dar le are… Rămâne doar să descoperim și să valorificăm ceea ce avem.

Distribuie articolul: