Dacă intri în librăria din centrul orașului Cahul, te întâmpină cu un zâmbet cald, binevoitor. Adesea, chiar dacă vii doar pentru a arunca un ochi la noutățile de pe rafturi, tot ajungi să cumperi ceva. Și aceasta, fiindcă Tamara Hariton știe să-și i

Se află în mijlocul cărților abia de trei ani, dar la cât de bine le știe, ai impresia că a lucrat o viață întreagă ca vânzătoare în librărie, sau cel puțin ca bibliotecară.

Nu doar că le cunoaște locul unde se află fiecare, dar știe și conținutul acestora. Dragostea față de cărți o are de când lucra cu micuții, fiindcă anterior a fost învățătoare de clase primare.

Dublu pelerinaj – spre Moldova și spre „Templul Cunoștințelor”

La vârsta de 15 ani, Tamara a venit în Moldova pentru a se face învățătoare, fiind este originară din Ucraina. „Sunt născută în raionul Izmail, satul Pocrovca Nouă. Era visul meu să învăț în Moldova, deoarece de mică citeam prin cărți pe care le aveam acasă că regiunea unde am copilărit aparținea odată Moldovei.”

Apoi, la 19 ani a schimbat banca de elev pe cea de profesor, iar cărțile pe care le-a luat în mână s-au transformat în instrumente de lucru.

A rămas definitiv în Moldova, fiindcă tot aici și-a găsit și jumătatea, iar după un timp familia i s-a întregit cu două fete minunate.

Aur spiritual sau mai bine… real?

A rămas în domeniul pedagogic până în anul 2003, când n-a mai putut înfrunta sărăcia și degradarea din învățământ. Fiind bugetară, salariul nu îi ajungea pentru a-și întreține familia. Ca și alte sute de profesori și învățători, a abandonat catalogul și manualele.

Soțul plecase în Italia la muncă, iar ea s-a angajat să vândă bijuterii din aur și argint. „Ca vânzătoare de bijuterii câștigam mult mai bine. Totuși, nu eram mulțumită de mine, simțeam un soi de vină că am lăsat filele cărții pentru aur.”

„Dar apoi, continuă ea, viața mi-a făcut o surpriză, mi-a mai dat încă o șansă.” De aproape trei ani activează ca vânzatoare într-o rețea de librării din țară.

Aici se simte în apele sale. Are tot ce-și dorește la locul de muncă: un salariu mai bun (deși evident că nu mai este atât de mare), comunicare cu diferiți oameni și înțelepciune din cărți.

Povești pentru copii

Tamara lucrează mai mult cu sufletul, fiindcă dragostea aceasta pentru carte izvorăște din dragostea sa pentru cei mici. Se străduie să le aducă copiilor care vizitează librăria cât mai multe surprize. „în toamna anului trecut am organizat pentru copii o întâlnire cu scriitorul Ianoș Țurcanu.”

I-ar plăcea ca și nepoții ei să prindă drag de carte. „Chiar dacă suntem în era tehnologiei informaționale, îmi educ nepoții ca să aibă dragoste față de carte. Nepoțica  Kimberli cunoaste demult tot alfabetul și cifrele. Toată ziua e cu cartea în mâna și mă roagă sa-i mai citesc o poveste, să-i mai spun o poezie.”

„Celui mai mic îi place cum răsfoiesc filele. Nu înțelege mare lucru, dar l-am învățat să nu le rupă.” Le citește povești până adorm, iar copiii sunt mulțumiți că Zâna cea Bună a fost salvată de Zmeu.

Așa își încheie Tamara Hariton ziua. Deși stă toată ziua la serviciu cu cărțile în mână, acasă tot Măria Sa, Cartea stă la loc de cinste. 

Distribuie articolul: