Stela Leucă știe să facă realitate din vis, iar dacă anul trecut a revenit acasă plină de „fluturi” dintr-o călătorie în Africa de Sud și Namibia, anul acesta, și-a materializat visul de a ajunge în Asia de Sud-Est. Aflându-se într-o misiune de serviciu, Stela a savurat timp de 3 săptămâni diferențele din Bangkok și Thailanda. Care e cea mai mare diferență care a impresionat-o? Fericirea din ochii localnicilor. Chiar dacă sunt afectați sărăcie și nevoi materiale, oamenii de acolo sunt atât de fericiți!

Singură prin lume și de data asta! Ce se întâmplă cu sufletul tău, în timp ce te dedici unei călătorii în singurătate? În ce destinații l-ai plimbat în ultima ta escapadă?

Cu sine însăși în lumea mare, mai degrabă așa. De astă dată, am ajuns în Thailanda – capitala Bangkok și plaja din sudul ţării, regiunea Krabi, dar şi în Cambogia – Siem Reap şi Ruinele de la Angkor, unde am petrecut în total cam vreo trei săptămâni. De fiecare dată când mă pornesc undeva, sufletul îmi tresare, chipul mi se luminează și creierul abia așteaptă provocările ce urmează. Iar eu îmi asigur un traseu cât mai plin cu experiențe diferite și deosebite, însă nu mult prea plin – atât cât să reușesc să mă conectez la locul unde merg. Eu fac parte din categoria persoanelor care merg în locațiile pur turistice (tourist traps), însă conștient, las câte ceva nevăzut, ca să am unde să mă întorc. Nu alerg după „check-in”-uri și poze tradiționale, îmi place să savurez fiecare moment din experiențele pe care le trăiesc. În fiecare zi și cu fiecare experiență descopăr câte o părticică din mine, de care nu am mai știut înainte. Acesta a fost prima experiență din viața mea, unde am fost copleșită de diferențe. Nici în Africa nu am simțit diferența de cultură și de mediu, și de…tot, atât de intens. E cu totul o altă lume.

Este vorba despre o nouă misiune USAID, în care ai muncit, sau de data asta a fost o vacanță programată?

Eu sunt o mare, mare visătoare productivă – cumva, visele mele mereu devin realitate. Împreună cu două prietene, ne porneam în Asia de Sud-Est în vacanța precedentă de iarnă, însă a intervenit ceva și am fost nevoite să o amânăm. Atunci când am fost invitată de USAID să fiu iar trainer la un cursul pe dezvoltarea a democrației și am aflat că Bangkog era locația – imediat mi-am scos visele trecute la suprafață și am început planificarea. Pentru că aveam prea puțin timp pentru vacanță, am ales doar două destinații: orașul Siem Reap – fosta capitală a Cambodgiei, pentru complexul de temple antice Angkor, care sunt parte a Patrimoniului Mondial UNESCO şi, desigur, plaja din Thailanda – ce-i drept, asupra destinației Krabi am decis abia după ce am ajuns în Bangkok, la recomandarea localnicilor și a celor care au mai explorat zona.

Cu ce delicii (nu doar culinare) te-a întâmpinat cel mai important oraș al Thailandei?

Bankgokul e… interesant și abundă în contraste. E o metropolă de două ori mai mare decât Republica Moldova, cu zgârâie-norii tradiționali acesteia, dar tot aici sunt și templele și Grand Palace, construite în stil tradițional, încă de prin secolele XVII- XVIII. Este o metropolă cu senzația de aglomerație și cea de intensitate, însă în același timp, toată lumea se mișcă foarte încet. Ceea ce mi-a sărit în ochi sunt cablurile care atârnă peste tot, de tarabele la care se gătește mâncare și mirosurile foarte specifice la 33⁰C și 80% umiditate, de cerșetori, etc. Eu un oraș cu de toate!

Și dacă ne oprim la mâncare, ce specialități thailandeze te-au sedus cel mai mult? Ce se mănâncă în Thailanda cel mai mult?

Ai impresia că toată lumea mănâncă încontinuu, iar asta – din cauza gheretelor la care se gătește mâncare în plină stradă! În întreaga călătorie nu prea am mâncat carne – mai mult legume, fructe, pește și fructe de mare. Totul se serveşte cu orez – chiar și la pastele din orez ești întrebat dacă dorești să ți se aducă orez. Preferatele mele au fost tot felul de curry – ceva între supă și sos, cu multe legume, condimentat tradițional. Dar am încercat de toate. În Cambodgia mi-a plăcut toată mâncarea pe bază de dovleac – dar preferatele mele au fost un fel de „sarmale” din dovleac și banane, în frunză de banană. Am mâncat și „colţunași” mov, și caracatiță la grătar, și carne de crocodil, și viermi de mătase… da – am încercat de toate! Diversitatea e enormă!

Este costisitoare viața în acest stat exotic? Ai reușit să afli despre care e salariul mediu al oamenilor din Thailanda?

E altfel viața aici – e greu să comparăm și/sau să spunem dacă e costisitor sau nu prea. În Siem Reap, un recepționist la hotel (în zonă turistică, deci) are un salariu de 60-70 dolari/lună. Prețurile în restaurante sunt cam ca și pe la noi. Însă lumea cu acel salariu nu merge în restaurante, deci totul trebuie analizat împreună cu stilul de viață. Pe scurt – marea majoritate a populației trăiește în sărăcie și foarte mulți dintre ei (cel puțin așa cum am perceput eu) – chiar sub limita sărăciei. Acest lucru însă nu îi împiedică să fie fericiți, să zâmbească, să aibă relații frumoase cu cei din jur, și să fie mulțumiți cu viața lor. Categoric e o parte din cultură. Când mergi în vacanță pe termen scurt, cheltuiești altfel decât un localnic, și dacă știi care îți sunt prioritățile, poți să stai acolo și cu 15-20 dolari/zi, însă evident poți să cheltuiești și de zeci de ori mai mult – definirea clară a priorităților și a ceea ce vrei să faci.

Cum sunt thailandezii și nu vor fi niciodată oamenii de la noi? Te-ai simțit cumva în pericol?

Ei sunt fericiți. Și noi avem momente de fericire, dar cred că ei sunt prin definiție fericiți, pentru că fericirea înseamnă frumosul de zi cu zi, interacțiunea cu cei din jurul lor, savurarea unei nuci de cocos, mersul pe stradă în ploaie, dormitul în hamac, etc. Ei îi respectă mult pe cei „mai mari” în toate sensurile și încă se mai conduc de regulile de conduită vechi – de exemplu, nu e voie să stai cu picioarele în direcția unui Buddha, dar nici în direcția unui om pentru că asta înseamnă lipsă de respect. Toată lumea zâmbește și în Thailanda, și în Cambodgia, chiar dacă au o viață mai dificilă. Sunt cumva mai adevărați și ai senzația că nu aleargă după viață, ci o trăiesc zi de zi – cred că asta ne lipsește cu desăvârșire. Lumea mi s-a părut tare pașnică și nu m-am simțit în pericol în niciuna din locații. Poate doar în traficul din Bangkok, când am luat un tuc-tuc, pentru că mașina nu ar fi trecut prin ambuteiaj.

unnamed (9)

Dar cum este percepută femeia în această societate?

Interesantă întrebare… cu un răspuns, probabil și mai interesant: în toată regiunea femeia este mamă, ocrotitoare, muncitoare, dar și cea care administrează banii casei. În acelaşi timp, şi în Thailanda, şi în Cambogia, exploatarea sexuală a femeilor este o problemă destul de răspândită și care se datorează în mare parte sărăciei. Templele din Angkor sunt toate decorate cu imagini de femei și există chiar și un templu separat, în nuanță de roz și decorat într-o manieră deosebită, dedicat femeilor – Banteay Srei, Citadela Femeilor. Există o teorie conform căreia întregul complex de temple Angkor a fost creat de regi pentru a glorifica femeile și principiile feminine pe care le reprezintă. Eu am fost fascinată de acest lucru și chiar intenționez să caut cât mai multă informție despre rolul istoric al femeilor din regatul Khemer și Siam… Într-o zi…

Băștinașii se laudă cu o tehnică de masaj inconfundabilă. Ai reușit să-l încerci pe propria piele?

Evident! M-am delectat din plin! Am făcut tradiționalul masaj thailandez, apoi cel din Khemer, care diferă puțin în abordare (Cambodgia), dar și separat masaj al capului, al picioarelor, al mâinilor… Deosebit. Tehnica e și ea fiziologică, dar și culturală și, conform tradițiilor, se spală mâinile înainte de a trece la masajul la cap, chestii din astea. Și încă ceva, ce m-a fascinat: ei chiar își folosesc întreg corpul lor pentru masajul tradițional, inclusiv mâinile, picioarele, capul lor… Tare mi-ar place și la noi așa ceva!

Stela, oferă-ne câteva motive pentru care merită să adunăm niște bani și să ne dedicăm Thailandei, măcar pentru câteva zile!

Asta și e faza – eu am petrecut în total trei săptămâni acolo (e adevărat, 10 zile în Bangkok, ceea ce nu aș recomanda nimănui), însă dacă tot mergi în acea parte a lumii, merită să aduni și bani, dar și cât mai multe zile de concediu. E departe, dar și e atât de diferit și variat, și mare, și plin de istorie și cultură – deci e păcat să mergi doar pe câteva zile. Anume asta și face regiunea atât de atractivă: diferențele care întâi te copleșesc, apoi pur și simplu te cuceresc, bunătatea și simplitatea oamenilor, autenticitatea lor, zâmbetele… De exemplu, în Bangkok vezi de toate: temple poleite cu aur, pereți sculptați și decorați, la care s-a lucrat zeci și zeci de ani, probabil, iar alături multă mizerie, tot felul de cabluri care atârnă peste tot, localuri deteriorate, tarabe cu mâncare – care mai proaspătă, care mai puțin și tot așa. În Angkor (lângă Siem Reap), unde este cel mai vechi și mai masiv complex de temple din Asia, e pur și simplu fascinant: da, sărăcia populației locale este mare, dar frumusețea arhitecturală din secolele 9-13 și energia acestor locuri e de nedescris. Iar mâncarea aici e atât de gustoasă, că, pe lângă faptul că nu-ți mai pasă de nicio dietă, îți dorești să mai fi avut loc în stomac, să guști din toate. Și tot în Cambodgia am întâlnit cei mai frumoși copii din câți am văzut vreodată. Cât despre plajele din Thailanda – aici e mai simplu să ne uităm la poze: în regiunea Krabi, unde am fost eu (aici era paradisul din filmul „The Beach”): stâncile enorme amplifică energia pe care o dau apa și plaja. Tot aici am văzut și cele mai frumoase apusuri de soare în nuanțe de roz, violet, oranj și roșu. Paradis, nu alta…

Câte kilograme avea bagajul tău la decolare și cu câte ai aterizat înapoi, pe aeroportul din Chișinău? Ai luat cu tine acasă ceva semnificativ?

La plecare, am reușit să am în total 8,8 kg de bagaj, fără bagaj de mână – pentru 7 zile de lucru și 12 de vacanță, și asta includea și 4 perechi de încălțăminte! Atunci când călătorești, înveți să decizi ce contează și ce nu prea. Am avut mare noroc că și în Thailanda, și în Cambodgia era cald – foarte cald, poate mult prea cald! Însă dacă știi să combini ceea ce porți, știi de ce ai nevoie și nu ești mult prea pretențios – chiar îți reușește. E adevărat că la întoarcere s-au mai adăugat cam tot atâtea. Pentru că mămica mea coase, eu nu m-am putut abține de la mătăsurile fabricate acolo, care eventual se vor transforma în ținute ornamentate cu amintiri din Asia de Sud-Est. Dar am cumpărat și eșarfe tradiționale, cafea locală, ceaiuri din plate și flori, denumirile cărora nu le voi ține minte niciodată, fructe locale uscate și, desigur, câte ceva celor dragi… Însă cel mai de preț este liniștea și echilibrul sufletesc cu care am venit acasă. Contrastul dintre bucurie, fericire și dragoste de viață pe de o parte și sărăcie, mizerie și viață grea pe cealaltă, mi-au confirmat motto-ul că viața e frumoasă și fiecare clipă trebuie savurată din plin.  Și senzația de „acum știu mai bine” – care apare după ce îți revezi planurile și acțiunile și le pui pe toate la locul lor, după un nou sistem de a-ți determina prioritățile. Astea sunt cele mai semnificative.

Privește încă o dată spre bagaje. Încotro ți-ai dori să ajungi data viitoare?

Am o dorinţă nebună să merg în Orientul Mijlociu. Când am fost în Iordania, în 2009, nu am avut posibilitatea să merg și prin alte țări din regiune. Acum îmi doresc din suflet acest lucru, iar Iranul ar fi țara în jurul căreia mi-aș organiza călătoria: e o societate atât de diferită și de închisă, în comparație cu ceea ce e deprins creierul nostru, însă oameni buni și minunați există peste tot – tare mi-ar place să o descopăr. Deci, pun și acest vis acolo, undeva, în suflet, până îi vine rândul…

Îți mulțumesc!

Foto: arhiva personală

Distribuie articolul: