Editura Cartier încheie seria de autor Aureliu BUSUIOC, din colecţia Cartier popular, cu romanul Spune-mi Gioni! În seria Aureliu Busuioc (Cartier popular) au mai apărut romanele: Singur în faţa dragostei; Lătrând la lună; Pactizând cu diavolul; Şi a fost noapte…; Unchiul din Paris, iar ediţia definitivă a romanului Hronicul Găinarilor a apărut în colecţia Cartier clasic.

„Iată pe scurt povestea autobiografică a unui kaghebist moldovean. Numele său adevărat, din documente, era Ion Taranţabu, denaturare a formei Tarabanţu, derivat din denumirea de dorobanţ, sub care fusese cunoscut străbunicul său, fost soldat într-un regiment de dorobanţi ai lui Cuza şi ajuns dincolo de Prut la o beţie. Fiu de ţăran, locuitor în satul Opăriţi, comuna Brunza, Ion nu avea dragoste de carte. Suferind de priapism infantil şi de incontinenţă urinară, copilul avea nădragii veşnic uzi şi verzi, fapt pentru care este poreclit de colegi Curverde, poreclă eufemizată prin inversare în Verdifund şi decăzută din nou în sarcasticul Verdicur. E uşor de făcut legătura cu viitorul nume de agent sovietic Verdikurov. Am dat aceste detalii, pentru a observa că prozatorul subminează discursul eroic al kaghebistului cu astfel de inflexiuni ironice, transformând epopeea, pentru cine ştie să citească pe dedesubt, în comedie, fără însă a o îngroşa. Viitorul nostru kaghebist merge consecvent pe linia eroicului, a credinţei revoluţionare, dar alunecă involuntar în ridicol, pentru câteva clipe, prin tertipurile de culise ale prozatorului. (…)

Aureliu Busuioc realizează şi în acest roman o scriitură transparentă, cursivă, plăcută, dar nu mai puţin înşelătoare prin ambiguităţile ei. Poţi să crezi că romanul este expresia unui nostalgic al comunismului. Dar acesta este, indubitabil, mesajul din autobiografia encavedistului, încărcată de eroism senzaţional, evoluţie spectaculoasă, militantism revoluţionar şi intransigenţă comunistă. Umorul din subtext ne dezvăluie cealaltă lectură posibilă, la nivelul ironic sau chiar violent satiric. Encavedistul nostru e, în fond, un incult, un impotent şi un sadic”, declară Ion Simuț. 

AURELIU BUSUIOC (1928, Cobâlca, azi Codreanca, județul Orhei – 2012, Chișinău), scriitor român. Își ia bacalaureatul la Colegiul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara. Urmează Școala Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni din Sibiu, pe care, în timpul examenelor de absolvire (1949), o părăsește, pentru a se alătura familiei, obligată de autoritățile sovietice de ocupație să se „repatrieze”. Se află în lagărul sovietic de filtrare de la Sighet (1949-1950). Este depanator-radio la un atelier din Chișinău, student la Institutul Pedagogic din Chișinău, apoi redactor la Editura de Stat. În 1955 debutează editorial cu placheta de poezii umoristice Prafuri amare și cu cartea pentru copii La pădure. Lucrează în presa timpului. Îi apar volumele de versuri Piatra de încercare, Firicel de floare rară, Dor, Poezii. În 1966 publică romanul Singur în fața dragostei. În 1969, la Teatrul Luceafărul din Chișinău îi este montată piesa Radu Ștefan, întâiul și ultimul, interzisă de autorități după câteva reprezentații. În 1973 îi apare romanul Unchiul din Paris, tradus peste un an în rusă, germană (trei ediții), slovacă, bulgară ș.a. În 1986 îi apare romanul Local – ploi de scurtă durată. Laureat al Premiului Național (1996). În ultimii 15 ani, publică romanele Lătrând la lună (1997, 2012), Pactizând cu diavolul (1999, 2013), Spune-mi Gioni (2003, 2014), Hronicul Găinarilor (2006, 2012), Și a fost noapte… (2012, 2013).

În colecţia Cartier popular au mai apărut:

Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache;

Viața și moartea nefericitului Filimon de Vladimir Beșleagă;

Frunze de dor de Ion Druță;

Visuri de iarnă și alte povestiri de F.Scott Fitzgerald;

Chira Chiralina de Panait Istrati;

Antologic de Eugen Cioclea;

Falsul Dimitrie de Dumitru Crudu;

Țesut viu. 10 x 10 de Em.Galaicu-Păun.

P

Distribuie articolul: