Sărbătorile încep astăzi și țin… cât vrei tu, dacă le umpli cu multă dispoziție bună și desigur o porție de teatru. Iată ce ne propune Naționalul „Mihai Eminescu” pentru această săptămână și cum ne putem face atmosfera de sărbători mai deosebită decât oricând.

Storcătorul de Fructe – 17 decembrie ora 18:30, Sala Studio

„Storcătorul de fructe” reprezintă o privire dintr-o parte la majoritatea familiilor din societatea  modernă. Acţiunea piesei are loc într-un apartament în care cei apropiaţi locuiesc împreună: bunicul, bunica, mama, tatăl, fiica, ginerele, socrii, un bebeluș. E o piesă despre comunicare. Mai bine zis, despre faptul că poţi vorbi, dar fără să comunici. În această piesă toţi vorbesc, dar niciunul nu-l înţelege pe celălalt. Fiecare are dreptate, dar nu există armonie. Vinovaţii sunt ceilalţi. De fapt, e o piesă despre criza comunicării între cei mai apropiaţi oameni.

„Storcătorul de fructe” este prima piesă a dramaturgului Ilia Cilake montată pe o scenă din Republica Moldova.

O Aventură Tomnatică – 18 decembrie 18:30, Sala Studio

„O aventură tomnatică” : o incursiune insolită în universul casnic al zilelor noastre; comedie dulce-acrişoară, farsă cu subînţelesuri, plină de replici sclipitoare; spectacolul prezintă o radiografie necruţătoare a vieţii unui cuplu ce vrea să o ia  mereu de la capăt…

Livada de Vișini – 19 decembrie ora 18:00, Sala Mare

Piesa „Livada de vișini” Cehov  o considera comedie, Stanislavski – tragedie, iar pe afișul de la premieră, în 1904, scria dramă), devine, în viziunea regizorului Alexandru Cozub, tragicomedie, spectacol savuros despre setea de iubire împărtășită, despre nevoia de sens și împlinire.
Trei generații de personaje – egocentrice, naive, risipitoare și flecare,- nu se ascultă unul pe celălalt și nici n-o vor : îi adună doar Livada, mai mult cea din aduceri aminte decât cea înflorind sub ferestre.
Livada de vișini de la Chișinău provoacă, vorbind de imperativul schimbării, de indiferență și resemnare: struna ruptă poate fi doar înlocuită: dacă, asemenea bătrânului Firs, “nu mai înţelegi nimic… totul s-a destrămat, ” rămâi zăvorât în casa pustie.
Tăvălugul tranziției trece peste tot și toate: Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ce ai sădit, – zice Eclesiastul. De n-ai curaj s-o faci tu însuți, lepădându-te de trecutul bântuit, asumându-ți schimbarea,  îți vor smulge alții Livada  – de vișini, peri sau gutuie; casa părintească nu se vinde e slogan ce dă bine în cântec, nu și în realitate.
Rostul livezilor e să rămână, imaculate, în memorie.

Dosarele Siberiei spectacol de Petru Hadârcă – 21 decembrie ora 18:00 Sala Mare

„Ideea spectacolului o port de mult timp în minte și în suflet. Soarta românilor basarabeni persecutați, masacrați și exterminați de regimul comunist  prin foamete organizată, prin deportări în masă și prin încarcerare în  GULAG este o temă la care am revenit și am lucrat mai bine de zece ani, profitând de șansa de a monta mai multe spectacole-document la Teatrul Național Radiofonic de la București, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

Peppi Ciorap-Lung – 22 decembrie 12:00 Sala Mare

„Peppi Ciorap Lung”: un musical aducând în scenă istorii haioase şi doldora de înţelesuri, mișcare, dans şi melodii de neuitat; năstrușnica Peppi nu se lasă bătută cu una, cu două, face doar ce-i tună prin cap. După o întâlnire cu eroina noastră până şi hoţii se lasă de meserie! Să privim lumea prin lentila imaginaţiei lui Peppi şi deacum încolo nicio zi nu va mai semăna cu alta!

„Peppi Ciorap Lung” este povestea copilăriei fiecăruia dintre noi, spectacolul fiind pe placul tuturor, atât a copiilor, cât și a maturilor.

Panică La Grand Hotel – 18 și 22 decembrie ora 18:00 Sala Mare

„Panica la Grand Hotel”, după Ray Cooney în regia lui Sandu Vasilache – , e o comedie de situaţie, cu multe încurcături, unde se încâlceşte şi se descâlceşte, în ritm alert, o sumedenie de probleme ce rezultă din aventurile amoroase ale personajelor principale. Şi aici – agitaţie, uşi trântite, o fereastră „ucigaşă” şi un mort… viu. Sandu Vasilache mai recurge la un şiretlic: inversând sexul personajelor din piesă, aduce în scenă (după Chiriţa lui Alecsandri) o protagonistă femeie jucată de un bărbat.