„Frumoasă”, asta îți spui când o vezi prima dată, iar după 5 minute de discuţie înţelegi că frumuseţea ei nu vine din exterior. Face parte din tânăra generaţie de actori, pentru care teatrul înseamnă roluri de impact. Unul din aceste roluri a fost și cel din filmul „Tenis cu moldovenii”.

Ina Surdu a ajuns să facă teatru dintr-o chemare pe care mult timp nu a bănuit-o: „Când eram mică vroiam să mă fac cântăreaţă, iar când a venit timpul să merg la facultate, mă gândeam să fac jurnalism sau limbi străine.`

La facultate, a ales engleza, însă dupa un an a înţeles că trebuie să facă altceva. „Nu mă simţeam în apele mele, simţeam un gol şi atunci m-am gândit să mă transfer la actorie.` Decizia a luat-o într-o zi de miercuri, când a păşit pragul Academiei de Arte.

„…acolo oamenii nu sunt normali, sunt stranii`

Ina spune că la început nu a fost deloc încântată de ce a văzut. „Mi-a părut că oamenii de acolo nu sunt normali, sunt stranii. Asta pentru că mi-au spus de la început ca la ei nu se întârzie şi se învaţă non stop. Mai târziu, m-am convins singură de asta, când stăteam şi repetam incontinuu, de parcă eram nişte şobolani.` Următorii 3 ani au însemnat pentru ea mai mult lecţii, repetiţii şi spectacole.

Din anul 2 de facultate Ina Surdu a intrat în pâinea meseriei. A început să joace în spectacolele Teatrului Naţional.

Ea recunoaşte că în rolurile din teatru nu a învăţat niciodata textele pe de rost, pentru că nu are nevoie. „Textul vine de la sine, din repetiţii, în schimb în rolurile de film textul l-am învăţat pe de rost.`

O blondă în rol de brunetă

Până acum, Ina s-a filmat în 2 pelicule. Una din ele este ecranizarea romanului deja celebru în Moldova „Tenis cu moldovenii` de Tony Hawks. în film, Ina interpretează rolul Corinei, directoarea unei organizații jurnalistice.

Despre felul în care a intrat în rol, Ina zice că diferența sau asemănarea fizică nu a fost importantă, pentru că romanul a fost doar un punct de pornire pentru acțiunea din film.

„Pe noi ne-a interesat să transpunem ideea, indiferent dacă personajul principal era blondă sau brunetă. Nu ne-am propus să facem un film documentar, ci mai curând să surprindem ceea ce stă în spatele imaginii. `

Zice că filmarea propriu-zisă nu a durat foarte mult. „Eu am avut 5 zile de filmări, dintre care una la Londra`. Ina mai spune că în toamna 2011 pelicula urmează să apară în cinematografe.

„Prima dată am jucat rolul unei persoane care se afla în sală`

însă Ina consideră că unul dintre cel mai importante spectacole a fost participarea în cadrul unui proiect despre violenţa în familie, numit „Casa M`, care a avut premiera în toamna anului trecut, la teatrul Ginta Latină.

Ina povestește cum a fost împreună cu colegele sale de proiect la Penitenciarul pentru femei de la Rusca şi la „Casa Mărioarei`, pentru a vorbi şi asculta femeile care au fost victime ale violenţei domestice:

„A fost ceva deosebit. Noi singure am cules istoriile acestor femei, iar mai apoi am făcut un spectacol. Pentru mine a fost prima dată când am jucat rolul unei persoane care se afla în sală`, spune emoționată Ina.

„Trebuie să ştii să te învârteşti`

Totuși, dincolo de emoții, rămâne un adevăr trist legat de teatru: teatrul nu aduce bani. Nu uimeşti pe nimeni cu asta, tocmai de aceea Ina încearcă să urmeze și povaţa tatălui său, care îi zicea că „trebuie să ştii să te învârteşti`. Asta a făcut-o să urmeze cursuri de machior şi să facă ore de dicţie.

Pe de alta parte, „teatrul este o pasiune pe care mi-o cere sufletul, iar când cineva necunoscut îmi spune ca i-a plăcut cum am jucat aseară, pentru mine este o dovadă că ceea ce fac nu e în zadar`, adaugă ea.

între realitatea care se măsoară în puterea banului şi entuziasmul actoricesc, Ina recunoaşte că şi-ar dori să joace în musical-uri, să meargă la workshop-uri peste hotare și să interpreteze roluri psihologice. Iar lumea să vină la teatru.

Distribuie articolul: