Într-o după amiază mohorâtă de octombrie am pornit spre restaurantul “DOR” din strada Dolgorukovskaya 31. Când am ieșit din metrou, un vânt tăios mâna o armată de nori groși pe cerul Moscovei. În doar cinci minunte umbrela mea a simțit greutatea stropilor reci de ploaie, a lapoviței, iar apoi şi a fulgilor mășcați. Zgribulită, am deschis ușa restaurantului și am rămas fără grai. Pășisem într-o altă lume. Eram într-o poveste cu imagini țesute din covorul moldovenesc, cu fețele voievozilor neamului nostru, cu oalele din lut, frumos ornamentate. Și tot acest spirit naţional al Moldovei era întregit de o fină aromă a aristocratismului franțuzesc. La etajul doi am descoperit un om plin de farmec, de inteligență și umor, care, la nevoie, poate fi şi tăios. Modestia lui pare a fi o trăsătură caracteristică a celor care reușesc asemenea performanțe. Veaceslav Bodolika, solistul trupei “Premier Ministr” (Prim-ministru) din Rusia, își găsea inspirația într-un pahar de vin roșu de casă și brânză de oi, la gustare. Îmi răspundea la întrebări cu o voce caldă și calmă, cu o politețe naturală și cu fraze perfect construite, ce păreau culese de pe paginile unei cărţi. „Visul meu este acela de a fi cântăreț. Am reusit să fac ceea ce-mi doream. Este calea mea, cu urcuşuri și coborâșuri. E destinul pe care l-am ales și pe care îl trăiesc la maxim. Nu sunt atât de popular încât să răsune numele meu peste tot, dar am reușit să fac lucruri, care îmi spun că nu mi-am trăit viața în zadar”.

A schimbat lovitura în balon pe sunetul strunii de vioară!
Provine dintr-o familie cu o lungă istorie în muzică. Deși învăța la școala muzicală, clasa de vioară, mai avea și slăbiciunea pentru fotbal. S-a decis să facă alegerea definitivă într-un moment de pauză, când își frânse o mână și câteva coaste în timpul unui meci. Atunci l-a însoțit pe tatăl său într-un turneu în România. „Am respirat aerul oamenilor de artă. Am stat cu ei, am cântat, am glumit și am înțeles că asta voi fi – muzician. Când i-am împărtășit gândurile mele tatei, Dumnezeu să-l odinsească în pace, el s-a bucurat nespus de mult. I-a sunat mamei și i-a spus să gătească o masă mare și să-i invite pe toți ca să le dea vestea.”

După școală a mers să depună dosarul la o Universitate din Tiraspol. „Spre marea mea rușine, eu nu-mi cunosc limba de stat. De aceea am ales o universitate unde se preda în rusă. N-a fost să fie – s-a început conflictul armat din Trasnistria. Am decis să merg la Conservatorul din Nikolaev, Ucraina. Acolo locuia bunica din partea mamei mamă”.
În Nikolaev, Veaceslav a urmat clasa de vioară la profesorul Anatol Andreevici Mihailov. Rebelul adolescent a reuşit să-şi impresioneze profesorii și rudele, înființând trupa sa de jazz-rock. Astfel avea ocazia să-și interpreteze și propriile piesele. Tot atunci îl cunoaște și pe renumitul regizor-producător Kim Breitburg. Pe timpuri el fuse solistul și conducătorul trupei “Dialog”. Anume Kim, mai târziu, îi propune să devină solist în trupa “Premier Ministr”. „Alegerea de a cânta într-o formație de muzică pop nu-mi aparține. Soarta a fost de vină, ea mi-a ales calea. În acea perioadă se făcea o preselecție a artiștilor, care erau trimiși la Moscova. Îmi amintesc că anume atunci au pornit spre Moscova și Valeriy Meladze (Валерий Меладзе), și Nicolai Trubaci (Николай Трубач)”.

 

 

Cineva acolo sus îl iubește!
În ’98 a devenit solist în trupă. În luna iulie a aceluiași an au scos primul album. Atunci a și scris prima melodie “Iubire nucleară” (Атомное чувство любовь). Dacă magie înseamnă să atingi cu o melodie inimile oamenilor, atunci Veaceslav Bodolika este un magician. Totuși el nu are o explicație a succesului de care se bucură. S-a împăcat repede cu acest fapt și a ajuns la concluzia că trebuie să facă ceea ce face, adică să cânte.
„Am ajuns aici pentru ca am avut locul meu lasat de Dumnezeu pe pamânt. N-am invidiat pe nimeni. Am învățat și am muncit mult. Însă lucrurile nu au stat atât de bine întotdeauna. Am avut și momente când mă gândeam să las totul baltă și să revin în țară”, povestește Veaceslav. Până în adolescență i-a avut mereu în preajmă pe părinții săi, pe bunica şi pe sora sa. La Moscova însă a rămas singur cu problemele lui. Primele două luni petrecute în căminul vietnamez au fost un coșmar pentru maestru. Nici după ce a trecut într-un apartament situaţia nu s-a îmbunătățit . Slava nu reușea să învețe să-şi pregătească singur de mâncare. Nu putea accepta că trebuie să facă singur curat în casă și să-și aducă în ordine garderoba.

  Ultima mea soție va fi moldoveancă! 

După ce a trăit experienţa unui divorț, Veaceslav e convins că următoarea și ultima căsătorie va fi numai cu o moldoveancă. „Urmărind ce soție e sora mea, cum a fost și este mama mea, înțeleg că numai alături de o femeie ca ele mă voi simți bine. Femeia care trăiește dăruindu-se întru totul familiei, e devotată soțului, copiilor.
E important ca femeia să fie gospodină. Nu e neapărat să facă ea toată munca în casă, dar ea trebuie să conducă gospodăria. Când revin acasă din turneu, sau de la muncă, vreau să simt că sunt așteptat și dorit în casa mea. Vreau să simt iubirea femeii mereu, să-i simt căldura sufletească”. Este convins că bărbatul este vânătorul, el nu are timp pentru problemele casnice. Iar dacă soarta nu-i va dărui o astfel de femeie, atunci preferă să rămână singur.
A fost dintotdeauna un romantic incurabil, mereu îndrăgostit. Este un tip căruia îi place să se implice într-o relație. Și chiar de repetă mereu că el este cel mai de preț dar pentru o femeie, nu merge niciodată la un rendez-vous fără buchetul de flori albe. Niciodată nu lasă ca problemele să-i umbrească relaţia cu femeile din viaţa lui. Păstrează o atitudine caldă faţă de mama băiatului său. Soarta fiului său Martin, sportiv și el ca tatăl în copilărie, îl preocupă cel mai mult acum. Îi este mereu în preajmă și îl susține în tot ce face. 

Întotdeauna a ținut cont de părerile celor apropiați. A ascultat de povețele tatălui, care l-a susținut și învățat cât a fost în viață. Acum îi încălzesc sufletul încurajările mamei. Ea e mereu obiectivă și îi apreciază opera la justa valoare. Veaceslav merge des în orașul natal Ungheni și în satul bunicilor – Basarabeasca. Totuşi, nu susţine concerte în țară. A avut un singur spectacol în Moldova în 2002 – de Ziua Independenței.
Oricum, nu are planuri de a reveni şi a se stabili în Moldova. Poate la bătrânețe, zice, dacă îl va copleşi nostalgia. Nu exclude că s-ar putea atunci să-și cumpere vreo căsuța izolată pentru a-și petrece în tihnă timpul rămas. Acum însă, ideea i se pare o glumă, un lucru prea puţin probabil.

 

„…în interior am rămas același.”
Este convins că celebritatea nu i-a adus prea multe. „Mi-a ușurat discuțiile cu poliția rutieră”, se amuză Veaceslav Bodolika. Și poate că numele meu totuși îmi deschide mai ușor ușile la care bat. Am devenit doar o persoană publică. În rest sunt tot același care am fost mereu, doar cu anii tot mai copt și mai învățat”.
Trăiește cu ideea că omul fără speranțe, fără vise este ca un pilot, avionul căruia a fost bombardat. Zilnic îi încolțesc noi idei, pe care încearcă să le realizeze. Acum filmează la Kiev clipul muzical la prima lui piesă solo – “Fiesta”, pe care o interpretează în duet cu Domenik Joker.
Trupa “Premier Ministr”, mai nou trupa “PM”, au la activ două premii de la “Zolotoi Grammofon” (Золотой граммофон), premii de la “Sută la sută hit” (Стопудовый хит), sunt nominalizați mereu la festivalul “Piesa anului” (Песня года). În 2002 au obțiunut locul zece la concursul internațional “Eurovision Song Contest”. În aproape 15 ani de carieră au cântat în duet cu un şir de interpreți din Rusia și din străinătate, cum ar fi: Toto Cutugno, Matia Bazar, Boris Moiseev (Борис Моисеев), Serioga (Серёга), N. Kadysheva (Н. Кадышева), Assorty (Ассорти) ș.a.. 

Restaurantul moldovenesc “DOR”
Cel mai nou proiect al maestrului este restaurantul “DOR”. Ideea aceasta a realizat-o, împreună cu un amic moldovean, timp de un an și jumătate. Restaurantul e imens. Mă gândesc că vor încăpea sute de petrecăreți aici. Amenajarea e una dintre surprizele plăcute și de proporții. Dl Bodolika a deschis larg punga și l-a dotat cu ce e mai bun. Restaurantul e deschis de puțin timp, așa că încă persistă spiritul de „abia scos din cutie”.
Serviciile și prețurile rezonabile se evidenţiază net faţă de nivelul obișnuit la Moscova. “DOR” mi se pare cel mai bun și cel mai aproape de bucătăria tradițională moldovenească. „Cu două săptămâni înainte de deschidere, am stat cu amicii și bucătarii și am ales meniul. Ei găteau bucatele, iar noi puneam nota. Îi spuneam bucătarului moldovean unde și ce trebuie să mai adauge şi ce trebuie scos. Am ajuns să punem pe noi kilograme în plus,” ne-a împărtăşit Veaceslav, entuziasmat.

 

Știți cum e când un anticar încearcă să-ți vândă un ceas pentru că e rar și din aur, dar tu îl cumperi doar pentru că seamană cu al bunicului? Ei, iată că mie mi s-au înmuiat ghenunchii când am văzut în meniu mămăliguța cu brânză și tochitură, sărmăluțele învelite în frunză de vie, zeama, ciorba de fasole, plăcintele cu brânză de vaci și mărar verde, plăcinta cu bostan, pâinea de casă. Toate mi-au amintit de mirosul și gustul copilării mele. Nu lipsește nici vinul roșu de casă și nici salata nou-inventată “Dor”. Aceasta din urmă mi-a amintit de felul cum își descria maestul gustul propriei lui vieţi. E o salată cu un gust dulceag, amărui din carne de găină afumată, roșii cherry, frunze de salată, leuștean, miez de semințe de floarea soarelui. Și toate acestea „armonizate” cu un dressing special.
„Am achiziţionat și o gospodărie la 150 km de Moscova, unde cresc animale, păsări, legume, îmi explică Veaceslav. Tot acolo îmi coc și pâinea, iar în fiecare dimineață o aduc proaspătă și caldă la restaurant. Am decis că voi cumpăra struguri din Moldova și aici pe loc îmi voi face vinul”. Mai are și alte planuri pentru acest local. Ș-a propus să invite o bunicuță care va coace plăcintele în fața oaspeților. Vor fi prezenți chelneri, vorbitori de limbă română ca să-i răsfețe pe moldoveni. Și, desigur, toți vor fi întâmpinați de o domniță moldoveancă ce-i va servi pe clienți cu un păhăruț de vin.

Puntea artiștilor din două ţări!
Într-un colț am observat un țambal, o vioară și un acordeon. Maestrul îmi explică că în curând aici va răsuna muzică live. Vor fi invitați cântăreți din Moldova. E convins că acest restaurant, cu timpul, va deveni unul dintre cele mai populare din Moscova. Va fi cunoscut nu numai în rândul rușilor, dar și printre moldoveni. „Sunt sigur că va avea succes, fiindcă într-o săptămână am adunat deja clienți devotați. Pentru mine a fost cea mai mare plăcere, când un businessman rus mi-a vizitat localul. Omul acesta, răsfățat de bucatetele din lumea întreagă, a mușcat din plăcinta cu brânză de oi și imediat a rugat să i se dea o porție la pachet”.
La restaurant se adună și amicii lui. Se odihnesc discutând despre politică. Analizează ce a fost și ce este acum în Rusia. Prioritate are președintelui Putin. Ba chiar mai mult – îl consideră cel mai bun președinte de până acum. Și când sunt sătui de toate temele şi subiectele dezbătute, trec în sala de karaoke, unde interpretează melodiile cântăreților favoriți: el Jero, Bobby McFerrin, Seal, Sting, Brian McKnight. Regretă doar un moment în viața sa. Că nu-l mai are alături pe cel ce a fost și rămâne a fi idealul său – tatăl – maestul Gheorghe Bodolika.

 

 

Distribuie articolul: