Răsfoiam nu demult „Dicţionarul de bărbaţi” de Anne-Marie Carrière, scris într-un limbaj deosebit de ironic, cum numai o franţuzoaică autentică şi feministă putea scrie în anii şaptezeci ai secolului trecut. M-am oprit cu fascinaţie la litera M, în c

Deşi nu am rezoane speciale ca să tivesc în jurul cuvântului soacră (mare) etichete răutăcioase, (am avut noroc în sensul acesta), de multe ori am văzut în viaţa mea războaie straşnice dintre nurori şi soacre, aşa că descrierea m-a intrigat într-un fel.

„De la Eva încoace, mama tuturor şi mama primului bărbat, femeia e responsabilă de caracterul bărbatului. Anume de la naşterea primului bărbat Eva a simţit că are dreptul să fie foarte mândră. Fireşte, îşi iubea toţi copii, dar avea o slăbiciune aparte pentru masculi. Aşadar, încă din leagăn, cu dragostea ei nemăsurată, această femeie a reuşit să crească primul mascul egoist, de la care se trage toată seminţia de bărbaţi egoişti pe care noi, desigur, îi iubim aşa cum sunt.

Nici pe la vârsta de 6-7 ani, când bărbatul devine un ştrengar cu pantaloni veşnic rupţi de joacă sau năzbâtii, cu capul spart sau mâini zdrelite, mamă-sa nu oboseşte să-l îngrijească şi să-l încurajeze. 

Mai târziu, când începe să vină acasă spre dimineaţă, umblând cu prieteni şi fetişcane dubioase pe la petreceri, maică-să tot nu oboseşte să-l aştepte cu grijă şi dragoste nopţile la fereastră.

Şi iată când bărbatul, în sfârşit, se căsătoreşte, mamă-sa câştigă trofeul mult meritat. Pentru că ea devine dintr-o dată mămica mea. Mai ales în certurile cu soţia.

Dar ce înseamnă o mamă pentru un bărbat copt, matur, aşezat? Negreşit, o creatură excepţională, o Zâna codrilor, o sfântă!

Mama sa, ca pentru Isus, devine Sfânta Fecioară!”

Și cu asta, vă las pe voi să comentați… 

Distribuie articolul: