Foarte probabil că ți s-a întâmplat și ție, dar foarte posibil să o pățești pe viitor! Nopţile nedormite, acumularea de probleme nerezolvate, plânsul parcă interminabil al bebeluşului, disperarea, frustrarea, iritabilitatea, neputinţa de a-l linişti te fac uneori să-ţi ieşi din fire şi să ai reacţii necontrolate, fără să îţi dai seama, însă indiferent cât de nervoasă eşti, NU zgălţâi vreodată bebeluşul! O astfel de manipulare poate provoca bebeluşului leziuni cerebrale grave şi permanente sau chiar deces! Iată ce trebuie să ştii despre sindromul copilului zgâlţâit.

Sindromul copilului zgâlţâit defineşte semnele şi simptomele care apar în urma zgâlţâirii violente/ scuturării cu putere/ bruscării copilului. De cele mai multe ori, părintele apelează la acest gest de forţă atunci cand copilul plânge, iar el (adultul), depăşit de situaţie şi disperat, îl ia pe cel mic de subțiori şi-l zgâlţâie cu putere, în încercarea de a-l face să nu mai plângă, fără a-şi da seama că îi face ceva rău. Medicii ne avertizează însă că zgâlţâirea copilului poate avea consecinţe extrem de grave asupra sănătăţii celui mic: leziuni la nivelul creierului, coastelor, al retinei si la nivelul membrelor.

Capul bebeluşului este mare şi greu, el cântărind cam 25% din greutatea întregului său corp, iar muşchii gâtului sunt insuficient dezvoltaţi pentru a limita mişcările capului în timpul zgâlţâirii, impactul fiind asemănător cu cel pe care-l suferă un adult în timpul unui accident de maşină. În plus, creierul copilului este foarte sensibil, fiind incomplet dezvoltat, iar vasele cerebrale sunt fragile şi nu sunt ancorate în siguranţă. Tocmai de aceea, zgâlţâirea/ zguduirea/ scuturarea, fie ea şi de doar câteva secunde, poate produce leziuni la nivelul creierului. Dacă episodul de zgâlţâire se termină cu un impact – o lovitură de perete, de uşa, de salteaua pătuţului – forţele care acţioneaza asupra creierului sunt şi mai puternice, provocând râni mai grave. În astfel de cazuri pot apărea leziuni la nivelul măduvei spinării sau al vertebrelor cervicale.

Primele simptome care apar în urma zguduirii bebeluşului pot fi:

copilagitaţie, iritabilitate extremă
plâns necontrolat
învineţire
pierderea stării de conştienţă
vărsături (din cauza presiunii intracraniene)
dificultăţi de respiraţie şi echilibru
scăderea poftei de mâncare
tulburări de somn inexplicabile
lipsa zâmbetului
rigiditate posturală
mişcări ocular anormale (rotatorii)

copil zgâlțîitUlterior, pot apărea:

dificultăţi de concentare a atenţiei, de memorie şi vorbire
întârzieri în dezvoltarea psihomotrică
pierderea auzului
orbirea totală sau parţială (în urma lovirii lobilor frontali de cutia craniană)

Copiii afectaţi de sindromul copilului zgâlţâit pot rămâne cu sechele neurologice:

pot rămâne paralizaţi, în scaunul cu rotile
pot avea retard mental sever şi nu se mai pot dezvolta din punct de vedere intelectual
pot avea tulburări de comportament sau convulsii.

Cea mai gravă consecinţă a sindromului copilului zgâlţâit este moartea bebeluşului, atunci când leziunile cerebrale sunt extinse sau când ele se petrec într-o zonă a creierului responsabilă cu susţinerea reflexelor vitale.

Cei mai mulţi dintre bebeluşii afectaţi de sindromul copilului zgâlţâit au sub 1 an, însă riscul se menţine până spre vârsta de 5 ani. Bebeluşii care au suferit leziuni din pricina zgâlţâirii au nevoie de îngrijire medicală de urgenţă.

Conform medicilor, jocurile care implică o anumită zdruncinare – jocul de-a avionul, aruncatul în sus sau alergatul cu bebe pe umerii noştri – nu au efect negativ asupra copilului, atât timp cât nu există mişcarea aceasta brutală de accelerare-decelerare. În timpul aruncării şi prinderii copilului, capul său nu se mişcă. Nici joaca de-avionul nu presupune vreun pericol din acest punct de vedere, deoarece copilul stă într-o poziţie oarecum fixă pe braţul adultului, în care axul coloanei vertebrale rămâne nemodificat, iar mişcarea de accelerare-decelerare este lină. Chiar şi în cazul legănatului pe picioare, oricât de viguros ar fi, nu există risc de leziuni, deoarece axul coloanei rămâne fixat, iar capul i se mişcă puţin faţă de trunchi. Cu toate acestea, trebuie să fim foarte prudenţi atunci când manevrăm un copil mic. Mişcările line, blânde sunt ântotdeauna de preferat.

Cum poţi preveni sindromul copilului zgâlţâit
Plânsul inconsolabil al bebeluşului în primele luni de viaţă poate fi extrem de frustrant pentru părinte, însă trebuie să înţelegi că plânsul este prima formă de comunicare a nou-născutului cu ceilalţi, doar aşa el îşi poate satisface nevoile.

Ce poţi face pentru a linişti bebeluşul:

familie fericităia-l în braţe, leagănă-l şi cântă-i uşor

pune-i muzică liniştitoare, în surdină

scoate-l la plimbare, în aer liber

fă-i o băiţă caldă

evită să iei copilul în braţe atunci când eşti nervoasă

roagă soţul /mama/ soacra etc. să te ajute

ai grijă şi de tine. O mamă bună e o mamă fericită, nu o mamă extenuată. Dacă ai grijă de tine, şi copilul tău va fi îngrijit. Dacă ne neglijezi, nimeni nu are ne câştigat, cu atât mai puţin copilul, are ar putea deveni ţinta frustrărilor tale. Nu e nicio tragedie dacă lipseşti câteva ore de acasă. Ai voie şi nevoie să ieşi din casă şi asta nu te face mai puţin mamă.

SURSA

Foto: Blogspot.com, unica.ro, bebelu.ro

Distribuie articolul: