Aidoma Zânei Bune din povestea „Cenușăreasa”, Silvia Țabor mișcă suflete și destine grație baghetei magice pe care o ține în mâini aproape zilnic – bagheta cu care dirijează în fața Orchestrei Interculturale din Montréal. E plecată de ani buni în Canada, acolo unde a făcut studii superioare de calitate și unde poate valorifica vocația vieții – cea de dirijoare. În primăvara anului 2015, frumoasa basarabeancă se va întoarce acasă pentru a marca o premieră artistică importantă pentru Republica Moldova. Despre ce este vorba, aflați chiar de la ea.

Decizia de a emigra în Canada – o decizie corectă

Sunt absolut sigură că a fost o decizie corectă și nici nu-mi pot imagina un alt parcurs, cu toate că înțeleg bine ca ar fi putut fi unul. Au fost momente diferite. A fost și greu, și ușor, și frumos, și mai puțin frumos, și cu mult dor de cei dragi. Dar tot acest timp am avut o activitate intensă, mulți prieteni și alți oameni minunați în preajma mea, care au făcut acest parcurs să fie unul frumos și fructuos.

Canada este o țară cu multe oportunități, desigur, iar ușile sunt mai multe și mai diverse. Societatea canadiană este una care îți permite să visezi și îți inspiră curajul că este posibil să-ți realizezi visele. Dar, evident, întotdeauna există riscul să nu ajungi acolo unde ți-ai propus. Dacă e să fac o referință la cariera mea de dirijor de orchestră, cred că un avantaj mare este faptul că în Canada nu am întâlnit prejudecățile cu privire la dirijori de orchestră femei. În Canada sunt cu mult mai mulți dirijori bărbați, dar sunt și multe femei dirijori, iar unele au și poziții în orchestre importante ale țării.

La universitățile prin care am studiat în Canada, nu am simțit niciodată o problemă în faptul că sunt femeie dirijor de orchestră. America de Nord este mult mai deschisă decât Europa, în această privință; atât Europa de Est cât și cea de Vest. Dar lucrurile încep să se schimbe, cam greu dar totuși sunt unele schimbări. Sper ca și în Moldova să ajungem să vedem mai multe femei dirijori de orchestră, căci sunt convinsă că sunt multe muziciene talentate, care nu au curajul să meargă pe această cale din cauza multor prejudecăți.  

Părinții mei sunt cei mai excepționali oameni!!! Ambii sunt niște personalități foarte artistice. Mama mea lucrează în domeniul învățământului preșcolar, ca și educatoare. Tatăl meu, Vasile Țabor, este profesor de clarinet la o școală de muzică și are foarte mulți elevi cu succese remarcabile, care au luat diverse premii. Posed marea binecuvantare să am niște părinți extrem de generoși: în dragoste, în a oferi tot ce-i mai bun pentru copii și nepoți, generoși într-o educație bună, pe care întotdeauna au considerat-o foarte importantă.

Pentru ca un emigrant să poată deveni masterand sau doctorand în Canada…

Probabil cel mai important ar fi să posede bine limba în care are de gând să studieze. Trebuie să știe să munceasca mult, bine și cinstit. Să fie capabili să se adapteze la un alt fel de gândire decât cel cu care sunt poate obișnuiți. În general, atât colegii cât și profesorii pe care i-am întâlit la cele două universități unde am studiat, au fost foarte înțelegători, binevoitori și foarte respectuoși față de mine, ca și față de alți studenți veniți din diferite țări. Cred că aproape totul depinde de atitudinea noastră față de oameni, față de împrejurări și față de posibilitățile care ni se ivesc în cale.

Ce-i lipsește publicului basarabean

Consider că o deosebire importantă este că publicul din Montreal este mai divers și mai numeros la concertele de muzică clasica. În Moldova, am observat că la multe concerte vezi aceiași oameni. Este un public fidel și e foarte bine, dar, din păcate, nu prea numeros. Sunt absolut sigură că această problemă poate fi rezolvată cu efort și timp desigur, dar e posibil. Sălile trebuie umplute cu spectatori de diferite vârste. Copiii trebuie să fie educați spre a merge la concerte, pentru că ei sunt publicul de mâine. În Canada se organizează multe concerte pentru copii, de aceea ele se numesc concerte de familie sau educative. Este nevoie de programe de atragere a spectatorilor în sălile de concert. Nu este simplu să umpli sălile de concert nici în Canada, dar se fac eforturi atât pentru păstrarea publicului fidel, cât și pentru atragerea publicului nou.

Silvia Țabor – Dirijoarea cu imagine impecabilă

Eu întotdeauna optez pentru naturalețe și prospețime. Meseria îmi impune, într-o oarecare masură, un stil mai clasic și uneori mai elegant, dar e și stilul în care care mă simt confortabil și care mă reprezintă. Dar sunt și perioade în care mă simt mai bine într-un stil mai casual. Cred că cel mai mare secret al frumuseții este fercirea. Și cel mai mare secret al fericirii este dragostea; dragostea pe care o oferi, dragostea pe care o primești, dragostea pentru oamenii din jurul tău, pentru ceea ce faci, pentru ceea ce ești!

Dirijorul – un lider care se formează

A fi dirijor implică multe calități esențiale. Desigur, în primul rând trebuie să fii un bun muzician, să posezi o bună tehnică, o profunzime a interpretării, o gestualitate foarte clară. Este important să fii și un bun lider, un manager iscusit, un artist cu idei inovatoare și nu în ultimul rând – o persoană cu mult respect pentru oamenii cu care lucrezi. Cred și sper că acestea ar fi o parte din calitățile care mi-au fost și, cu siguranță, continuă să fie antrenate.

Orchestra în care este Regină

Orchestra Interculturală din Montreal are ca scop promovarea muzicii diferitor culturi ale lumii și construirea de poduri între diverse culturi. Este o orchestră cu muzicieni tineri, de diferite naționalități, talentați și foarte entuziaști. Promovăm atât muzica clasică, cât și cea contemporană. Promovăm, neapărat, tinerii compozitori. La concertele noastre poți auzi lucrări clasice care sunt des interpretate în diferite părți ale lumii, dar necunoscute de publicul canadian.

(Curiozitate) 

Bățul cu care dirijez se numește „baghetă”. Poate fi confectionat din diferite tipuri de materiale: lemn, plastic, fibră de sticlă, iar mânerul la fel: poate fi din lemn, plută, sau alt tip de material.

*Bagheta dirijorului a apărut pe scena orchestrei în jurul anului 1820. Compozitorul Louis Spohr este cel care pretinde că a adus și promovat folosirea baghetei de dirijor în Europa, începand cu anul 1820. Până atunci, dirijorii conduceau sunetele cu ajutorul mâinii sau cu ajutorul unui băț lung cu care țineau ritmul lovindu-l de podea. Această idee s-a dovedit  (în 1867) că nu era cea mai bună soluție. În acel an, compozitorul Jean Baptiste Lully și-a izbit degetul mare cu bastonul, lovindu-se foarte tare. El a refuzat să-și trateze infecția, lucru care s-a terminat tragic pentru muzician.

Crăciunul în stil montrealez

Fiind in Canada de mulți ani, m-am obișnuit cu atmosfera de Crăciun care este în luna Decembrie. Atunci, sunt și zilele libere, dar și cercul meu de prieteni și cunostințe tot serbează Crăciunul în stil occidental. Banuiesc că sunt mulți basarabeni care respectă obiceiurile și datinele de Crăciun, așa cum o făceau în Moldova.


Dacă ar primi de acasă un colet secret

Înainte visam la bomboanele noastre, „Bucuria”, dar acum le găsim și acolo. În Montreal găsești mai tot felul de bunătăți care ne leagă de amintirile din copilărie. Dar de fiecare dată când mă întorc din Moldova în Canada, neapărat iau cu mine și o rezervă mai mare de bomboane autohtone.

2015

Planuri sunt multe… La începutul lui martie, am un concert la Roma. Pe la sfarsit de martie, planific premiera în Moldova a unei capodopere a compozitorului Igor Stravinski și anume „Istoria Soldatului”, o lucrare foarte apreciată în Occident dar niciodată interpretată la noi. Mai planific și un concert la începutul lui aprilie, tot în Moldova, cu o orchestră din Chisinau și deja în mai și iunie – doua concerte cu Orchestra Interculturală din Montreal.

Foto: Viorel Mărgineanu

Distribuie articolul: