Puțin peste un an - atâta a trecut de când dragostea cea mare, nădejdea, temerea și idealul artiștilor Silvia Allegro și Sergiu Voloc poartă numele „Radu”. Deși este cel mai mic membru al familiei, Raduleandru (așa este alintat moștenitorul) este cel care „a preluat puterea” în frumoasa familie. Fericirea și starea de bine a fiului îi inspiră pe Silvia și Sergiu să devină zei în fiecare zi. EA este cea care își venerează „bărbații” în orice clipă, EL - tatăl grijuliu, care dărâmă multe preconcepții înrădăcinate în societate, iar ambii - doi artiști care își urmează vocațiile. Noi le-am răpit o plimbare; le-am furat din zâmbetele, fericirea și grijile părintești. Ce ne-au mărturisit despre comoara lor, aflați mai jos.

Dragă Silvia, s-a împlinit de curând un an de când tu și Sergiu nu mai sunteți cei care ați fost. Ce s-a schimbat în sufletul vostru de când ați devenit părinți?

De când am devenit părinți, absolut totul s-a schimbat, oricât de banal ar suna asta. În primul rând s-a schimbat ordinea priorităților în viața ambilor. Acum gândim să facem tot spre binele lui Radu. El este cel care ne conduce: fie că e vorba de orarul nostru sau planurile de viitor. O schimbare destul de marcantă pentru mine a fost faptul că am devenit foarte sensibilă vis-a-vis de subiectul „copii”. Acum nu mai există copii străini pentru mine.

Voloc-2

Spuneai, la aniversarea recentă a lui fiului vostru, că o altă față a maternității e legată de stres, pericole, dificultăți. Care au fost cele mai mari frici care încolțeau în inima ta și… din ce se alimentează puterea unei mame?

Voloc-5Deseori mi se face o impresie că maternitatea e văzută de societatea noastră ca ceva care se pliază firesc și perfect unei femei. Este așa o idee că dacă îți e greu să fii mamă, înseamnă că nu ți se potrivește acest rol sau nu ești o mama bună, or nimeni nu e născut expert, totul se învață.

Nu mi-e rușine să recunosc că deseori îi mărturisesc soțului că am nevoie de un mic respiro, de o oră de liniște, separat de Radu și poate fi vorba de o simplă plimbare până la piață să iau fructe. Consider că e ceva normal ca o mamă să mai facă periodic pauze de la dădăcit și să își acorde acele momente de odihnă fără de care poate deveni irascibilă și supraobosită, nu neapărat fizic. Este epuizant să fii mereu solicitată, mereu atentă și în stare să reacționezi rapid. Acum Radu este într-o perioadă foarte activă din viața lui, nu știe de frică și pericol și deci are nevoie de toată atenția noastră. Sunt sigură că ne-ar fi fost mult mai ușor dacă am fi avut măcar una din bunici pe aproape, să mai stea cu el, însă mă bucur că este Sergiu, care mă înțelege și nu ezită să mă ajute când are un moment liber.

Puterea unei mamei cred ca se alimentează din iubirea pentru puiul ei, din faptul ca ea și tatăl sunt, practic, îngerii păzitori ai copilului. O frică permanentă, sau mai bine zis – o preocupare proprie este sa îl educăm frumos, cu valori care ne-au fost insuflate și nouă.

Aș vrea să știe mereu că este iubit, respectat, aș vrea să îl putem crește astfel încât atunci când va fi matur, să nu ne reproșeze că nu am procedat corect în anumite instanțe. Știu că e imposibil să prevenim toate greșelile, dar aș vrea ca acestea să fie cât mai puține. De fapt, cu cât mă aprofundez în sfaturi de prin cărți, cu atât mai mult realizez că e foarte ușor să faci greșeli în acest sens și atunci, pe lângă directive din cărți, printre marii  „sfătuitori” ai noștri vor fi iubirea și puterea exemplului.

Voloc-3

Prenumele „Radu” mă duce cu gândul la românism. Cui seamănă micuțul Radu Voloc? Regăsiți în el predispozițiile pentru tradiție și artă?

Numele a fost ideea lui Sergiu; din start ne dorisem un nume simplu și românesc. Iar când el, din senin, mi l-a pronunțat, mi-a sunat ca o melodie: deschisă și radiantă. În ceea ce privește asemănările fizice, depinde unde ne aflăm și cine se dă cu părerea. ☺ Dacă suntem la baștina lui Sergiu, toți țin să mă convingă că e leit Sergiu. Dacă suntem în Cahul, la părinții mei, aceștea sunt convinși că Radu sunt de fapt eu în varianta masculină.

Încă din burtică Radu a fost înconjurat de muzică, eu eram mereu în repetiții sau concerte, iar acum el e fascinat de clape și tobe, dar rămăne de văzut dacă nu e doar o curiozitate de copil.

Voloc-12

Pentru că nu mai sunteți doar artiști, soți și prieteni, ci în primul rând părinți, cum vă repartizați responsabilitățile, astfel încât să le reușiți pe toate?

De reușit pe toate e cam dificil, fiindcă trebuie mereu să ținem cont unul de programul celuilalt. Deseori am foat nevoită să îl iau și pe Radu la repetiții. Încă nu avem curajul să îi căutam o bonă lui Radu, plus că am avea nevoie de ea doar ocazional, deci trebuie să ne dirijăm activitățile în funcție de disponibilitatea unuia dintre noi de a sta cu el. Timp liber avem puțin, mai bine zis timpul nostru liber e atunci când Radu doarme și atunci e momentul oportun să gătim, să facem curățenie… 🙂

Voloc-2

Cum este Sergiu – tatăl? Ce calități admiri la soțul tău și ți-ai dori să fie perpetuate bărbaților din generațiile care vin?

Sergiu e cel mai bun tată pentru Radu.

Când vine Sergiu acasă, Radu nu are răbdare să ajungă în brațele lui. Eu mă bucur de legătura lor și mă bucur că Sergiu depune efortul să se implice în educația lui. Încearcă să depășească oarecum preconcepția că mama este cea care trebuie să crească copiii. Deseori, când e disponibil, merge el cu copilul la plimbare și în felul acesta am și eu timp liber. Când am repetiții sau concerte, el este cel care are grijă de Radu și deși aceasta e ceva normal, eu sunt recunoscătoare, fiindcă presupune depășirea unor zone de confort și precondiționări din copilăria noastră.

Admir acest efort la el și aș dori ca bărbații din generațiile care vin să fie și mai mult implicați în educația propriilor copii, pentru că un astfel de parentaj aduce beneficii nu numai copiilor, dar și ambilor parinți. Mai mult, vom ajunge mai aproape de acea egalitate de gen la care tindem.

Voloc-4

Știm că susțineți o legătură puternică cu rădăcinile voastre și țineți la cei care v-au crescut. Cine sunt oamenii cărora ați dori să le mulțumiți pentru „școala părintească”?

Ambii am avut un mare noroc de părinți de la Dumnezeu. Tatăl meu, trecut în neființă anul trecut, este pomenit de noi mereu. Sergiu mergea cu el la fotbal ori de câte ori veneam în vizită la părinți. El mi-a insuflat importanța omeniei mai presus de toate. A fost un om foarte generos și bun la inimă, care uneori încerca poate, prea mult să ajute pe alții și era el însuși prejudiciat.

Am admirat la tatăl meu dragostea pentru istorie, geografie și m-a făcut să ador sportul. Mama, pot zice, e pilonul pe care s-a ținut familia noastră. Sunt susținută de ea mereu, este un izvor nesecat de bunătate și inteligență și nu știu dacă aș putea vreodată să o răsplătesc pentru toate sacrificiile și greutățile pe care le-a înfruntat ca să ne crească.

Sergiu, la fel, a avut noroc de părinți foarte buni la suflet, foarte răbdători și care l-au susținut și îl susțin și în prezent. Deși nu-i cunosc de foarte mult timp, am o legătură apropiată cu ambii și în vizită la ei mă simt ca acasă.

Voloc-6

Acum, mai mult ca oricând, e cea mai de preț valoare. Cum adorați cel mai mult să vă dedicați unul altuia?

Timpul, într-adevăr, e foarte sump pentru noi acum… Să fiu sinceră, avem foarte puține momente fără copil în preajmă, iar atunci când aceasta se intâmplă, profităm la maxim.

Ceva la care încă visăm să facem, fără sentimente de vinovăție față de el, este o cină în doi sau vizionarea unui film.

Voloc-7

Probabil e devreme și mult prea banal să întrebăm astfel de lucruri… Visați la o soră pentru Radu? În ce culori vă vedeți viitorul și cum rezistați tentației de a emigra?

E devreme să ne gândim la o soră pentru Radu, dar sperăm ca acest vis va deveni realitate când vom decide momentul potrivit.

Ne confruntăm cu mai multe genuri de probleme, sau mai bine zis dezamăgiri, pe care nu le observam înainte să vină Radu. Sunt niște noțiuni ce țin de cultură, de felul în care funcționează sistemul nostru, care nu se vor schimba în curând și asta ne face, uneori, să ne gândim și la emigrare, dar e prematur să afirm ceva în acest sens.

Voloc-9

Silvia, te rugăm să lași un mesaj pentru către toate femeile noastre!

Pe femeile din Moldova le-aș încuraja și le-aș îndemna să se iubească pe ele însele, să se accepte așa cum sunt. Atunci când au nevoie de ajutor, să îl ceară. Nu e nevoie să fie supraoameni și să demonstreze nimănui că le reușesc pe toate! Într-un final, le doresc să nu uite de visurile și aspirațiile lor și să le realizeze, pas cu pas, în ciuda criticilor și propriilor frici.

Vă mulțumim că ați acceptat să ieșiți cu noi la plimbare și că v-ați deschis inimile. Vă urăm să găsiți mereu timp, atunci când îl căutați, să fiți sănătoși și, în continuare – adevărate exemple pentru tânăra generație de părinți.

Voloc-10

Foto: Dima Iacovlev Photography