După o plimbare nocturnă am ajuns și în pat. Acest lucru nu era pe agendă, însă nu e cazul să analizăm circumstanțele care au dus la asta. Atingeri, haine scoase și aruncate, inima pulsează în ritmul cailor care aleargă pe hipodrom. Dar o secundă de luciditate îți dă tot scenariul peste cap. Privești această ființă dulce, cu cârlionți, cu care ai vorbit vreo două ore despre tot ce se poate întâmpla pe pământ, de la fotosinteză, până la ce înseamnă infidelitatea; de ce să fotografiezi stelele și ce poze superbe s-ar putea face cu semaforul galben, intermitent, la miezul nopții…

Cum spuneam, privești această ființă dulce, cu ochi calzi, și conștiința începe să te mustre, chiar merită să o folosești ca pe un obiect sexual? Chiar dacă și el nu te vede altfel, totuși, parcă, într-un fel, e nedrept.

Sexul a fost blamat și considerat un păcat de unele religii sau civilizații, altele l-au sacralizat și, în final, revoluția sexuală a făcut din el o banalitate. Animalele o fac din instinct, pentru ele nu e decât un proces fiziologic – așa a vrut natura.

Pentru oameni e ceva mai mult, pentru că, din păcate sau din fericire (încă nu mi-am dat seama) noi avem rațiune. Sexul poate închega dragostea unor oameni sau poate stârni o ură, furie devastatoare, dacă e să ne gândim la un viol. Iar acum, în era sexului fără obligații, el poate fi și un parteneriat, când doi oameni își dau mâna după ce au încheiat un tratat sexual.

Pentru unii bărbați întregul univers se învârte în jurul penisului lor, iar pentru unele femei nimic nu este mai revigorant decât orgasmul. Pentru unii ca să ajungă în pat cu cineva e nevoie de câteva zile, săptămâni de preludiu, altora le este suficient câteva ore. Pentru unii este o modalitate să-și exprime sentimentele, pentru alții e un calmant pentru hormoni.

Sunt oameni care fac sex cu lumina stinsă, sub plapumă, pentru că așa le dictează bunul simț, alții, cu un simț „mai bun”, sunt mult mai dezinhibați. Oricum, indiferent cum preferăm să facem sex, cred că cel mai important e să fim corecți față de partener, chiar dacă e ocazional și, mai ales, față de noi.

Sexul carnal îți masează hormonii, dar, de cele mai mule ori, îți lasă sufletul gol, te simți neîmplinit(ă). După ce trece euforia și rămâi din nou singur(ă), devii conștient(ă) că, într-un fel, ai fost folosit(ă) și te simți frustrat(ă). Cel mai grav e atunci când apare sentimentul de dezgust față de „companion” sau față de persoana proprie.

Să faci sex fără implicare emoțională e ca și cum ai mânca tort la o înmormântare, e dulce, delicios, dar, parcă, nu se potrivește situației.

Cu siguranță, sexul făcut din dragoste este o marfă mult mai scumpă decât cel pur și simplu carnal, în care nu trebuie să investești nimic decât fantezie, însă, e clar, dacă vrei să primești ceva mai bun trebuie să plătești mai mult.

Se spune că nu poți aprecia fericirea fără să știi ce-i suferința, nu știi ce-i un zâmbet până nu plângi, așa că, probabil, e firesc, într-un fel, să privim sexul mai întâi ca pe un joc apoi să-l transformăm într-o filosofie.

În fine, indiferent dacă faceți sex pentru a trăi sau trăiți pentru a face sex, cel mai important e ca el să fie protejat.

Distribuie articolul: