La 14 ani a început să coase haine pentru fraţii şi surorile sale, dar şi pentru prieteni. De 30 de ani, printre bucăţile de stofă şi sunetul maşinelor de cusut din atelierul său, se simte ca peştele în apă.Sergiu spune că care îl inspiră în ceea ce face este soţia. Iar curând, am putea să-i vedem creația pe podium, reprezentând Casa de Modă Valentin Yudashkin. Lua câte 10 ruble pentru o pereche de pantaloni

A început să coase şi să remodeleze îmbrăcăminte de la vârsta de 14 ani – costumele, sacourile, pantalonii fratelui mai mare erau descusiţi şi croiţi, deja, pe măsura fratelui mai mic: „am luat maşina de cusut a mamei, am revopsit-o şi am pornit lucrul. Coseam haine atât pentru fraţii şi surorile mele, cât şi pentru prieteni şi vecini. Am fost șapte copii la părinţi şi îmi era ruşine să cer bani de la mama, aşa că îmi câştigam singur bucata de pâine. Luam câte 10 ruble pentru o pereche de pantaloni, uite aşa am început să am banii mei”.

„Între carieră şi familie, am ales familia”

După absolvirea studiilor de specialitate din Chişinău a avut posibilitatea să rămână în capitală, dar s-a întors în Orhei. „Lucram la Casa Republicană de Modă, îmi plăcea la nebunie să fac haine pentru podium, dar soţia a insitat să venim în Orhei. Am fost conştient de faptul că las în urmă nişte posibilităţi de afirmare, dar între carieră şi familie, am ales familia”.

A lucrat câţiva ani la stat, a mai cusut şi croit acasă, după care, în 1995, şi-a deschis propriul atelier. „La început aveam doar trei angajate, peste un timp au fost 12, apoi mi-am transferat atelierul în altă parte, era mai mult spaţiu, mai multe încăperi, mai multe maşini de cusut, mai mulţi clienţi…”.

„Femeile din familia mea mă inspiră în crearea ţinutelor”

Aproape toate ţinutele pe care le poartă soţia, fiicele şi rudele sale sunt făcute de el „Femeile sunt mai pretenţioase în alegerea hainelor. Eu, tot timpul, m-am străduit ca să îmbrac femeile din familia mea cu gust, anume ele mă inspiră în crearea unor ţinute: le-am cusut rochiţe la fetele mele când erau mici, rochii de seară când erau mai mari, rochia de mireasă a fetei mai mari, acum că am şi o nepoţică, trebuie să-i croiesc şi ei ceva”.

„Să lucrez într-un orășel mic e sufocant”

Din cauza crizei, spune cu regret croitorul, numărul comenzilor este în descreştere. „Acum oamenii nu se prea alintă, poartă ce au şi se străduie să îşi reînnoiască garderoba doar când e strict necesar”.

Sergiu are posibiliatea să plece la Moscova şi să lucreze la Casa de Modă Valentin Yudashkin. Acestă şansă, recunoaşte el, este o bună oportunitate de a se afima. „Nu pot să va dau detalii despre această posibilă colaborare, nu îmi place să zic HOP! până nu am sărit, dar doresc să ajung la această casă de modă, căci să lucrez într-un orășel mic e mult prea sufocant pentru mine”.

Distribuie articolul: