Există virusuri care pătrund într-o relație dintre doi îndrăgostiți și o intoxică, astfel că plăcerile vieții în doi dispar, lăsând loc amărăciunii. Unul din aceste virusuri este devalorizarea.
Psihologii americani au definit devalorizarea ca pe o acțiune ce are drept esență și scop anularea, contrazicerea, minimizarea, discreditarea sau negarea oricărui lucru considerat de altcineva drept real sau adevărat. Devalorizarea se poate produce printr-o aluzie, un gest sau o afirmație care îl fac pe celălalt să arate că greșește.
Atunci când ne devalorizăm partenerul, îl micșorăm virtual, îi reducem puterea, capacitățile și valoarea pe care o are. Asta, deși în mod natural fiecare dintre noi se vede pe sine important și avem propriile noastre păreri, viziuni și realități. Fiecare om vrea să-i fie ascultată opinia, dar mai ales acceptată și înțeleasă. Nimănui nu-i place ca ceea ce crede sau spune să fie ignorat ori tratat cu dispreț…

Iată un exemplu de devalorizare:
Soțul spune: „Nu-mi place culoarea aceasta”
Soția îi răspunde: „Păi ție nimic nu-ți place” – ceea ce este devalorizant.

Un alt exemplu:
Ea: „Am făcut niște supă cu perișoare la cină!”
El: „De-aceea cu prea mult borș acru?” — la fel, este devalorizant.

Încă un exemplu:
Ea: „Aș bea un ceai cu ceva dulce”
El: „Asta ziceam și eu, n-ar strica să slăbești” — ceea ce este devalorizant.

Și încă un exemplu:
Ea îl sună la telefon: „Unde ești?”
El: „La frizerie, am intrat să mă tund, o să întârzii puțin”
Ea: „Bine, oricum trebuia să te tunzi demult, arăți ca o maimuță” — ceea ce este, iarăși, devalorizant.

În acest caz, cum se simte cel care este devalorizat? În funcție de intensitatea observației sau gestului, poate avea o senzație neplăcută, dar confuză, sau poate fi afectat și se poate supăra. Această persoană simte că nu a fost înțeleasă, că părerea sa nu a fost luată în serios și nu a contat.
Astfel, are două opțiuni: să treacă peste incident sau să continue să-și caute dreptatea. În cazul din urmă, conflictul și cearta sunt ca și garantate. Dar dacă înghite supărarea și trece peste incident? Atunci senzația că a fost „călcat pe coadă” nu dispare, ci se acumulează și în timp, persoana devine mai puțin deschisă, vă tratează cu tot mai puțină dragoste și în final, se poate îmbolnăvi (se știe doar că toate bolile au la origine emoții și trăiri negative). Oricum ar fi, e o pierdere pentru noi și pentru relația noastră.

Așadar, cum pătrunde virusul devalorizării în viața noastră?
Ca întotdeauna, vine dinafară, de la alte persoane care ne-au devalorizat pe noi, felul nostru de a fi, de a vorbi, de a ne îmbrăca, etc. Deosebit de contagios, acest „virus” ne afectează și începem la rândul nostru să ne purtăm (auto)devalorizant.

Uneori, părinții se poartă așa cu copiii (deși nu prea recunosc) pentru a-i „reeduca”: „Ești toată taică-tău!”. Sau „Cui Doamne îi mai semeni?!”
Alteori, la școală profesorii își devalorizează elevii: „Asta nu e o clasă, e o turmă de oi!”, sau chiar colegii se devalorizează între ei: „De ce ești așa adormit, ce-ai făcut aseară?”
Dacă observați acest comportament la soțul/soția dumneavoastră, e bine să știți că și el/ea a fost victima lui cândva, iar acum a preluat acest obicei nociv. Nu vă supărați, ci gândiți-vă că este un virus care poate fi neutralizat.
Mai târziu, puteți să găsiți un moment potrivit ca să discutați despre comportamentul devalorizant, să-l întrebați delicat dacă a fost cineva în trecut care l-a devalorizat și să vă înțelegeți ca pe viitor să nu mai folosiți astfel de replici în comunicare.

Devalorizarea este una din trăsăturile care caracterizează o personalitate antisocială și dacă nu doriți să deveniți așa, trebuie să eliminați comportamentul devalorizant din viața dumneavoastră, mai ales din relațiile din familie.

Cum putem scăpa de acest „virus”?
În primul rând, e nevoie de ceva antrenament pentru a învăța să depistați devalorizarea, pentru că uneori o persoană nici nu bănuiește că ceea ce spune este în esență devalorizant pentru celălalt.
De exemplu, când am auzit-o într-o zi pe mama spunându-i lui tata „Îmbracă și tu o cămașă mai bună, că doar nu ești de pe străzi”, i-am spus mamei să nu-l devalorizeze pe tata și să nu-l compare cu cerșetorii de pe stradă. La care ea mi-a răspuns: „Păi, tocmai asta îi spuneam și eu, că nu e un cerșetor de pe stradă”.
Mama nici nu și-a dat seama că doar comparându-l, deja îl devalorizează. Iată cât de adânc se poate înrădăcina acest obicei și cât de mult ne poate afecta relațiile…

Într-al doilea rând, o perioadă de timp va fi nevoie să vă controlați, să „verificați” ceea ce vreți să comunicați apropiaților. Ca și la școală, în timpul lucrărilor de control, când scriam întâi pe ciornă, verificam greșelile și abia după asta treceam pe curat.

Comunicați mai mult și mai atent cu partenerul dumneavoastră și în scurt timp veți observa cât de mult s-a îmbunătățit relația dumneavoastră și ce armonie e în cuplu!

Distribuie articolul: