E greu să găsești în republica Moldova un toboșar cu patru decenii experiență. Sebastian Nahaba sau omul cu tobele a îndrăgit acest instrument încă în studenție și a renunțat chiar la medicină pentru a cânta la tobe. De-a lungul anilor a fost toboșarul formațiilor „Plai", „Orizont", „Legenda", „Chișinău", precum și „Timpul". Acum, la 64 de ani, Sebastian Nahaba este toboșarul formației „Drâmba" și cântă în formația „Chișinău".

Dragostea pentru muzică l-a însoțit pe eroul nostru de-a lungul timpului și a cântat cam peste tot unde a fost – în Armenia, Grecia sau Statele Unite ale Americii. Viața de artist i-a adus multe emoții, amintiri frumoase, iar uneori și peripeții. Despre primul contact cu tobele își amintește și acum:

„Intrarea la dansuri costa 20 de copeici și eu mergeam acolo să aud cum se cântă la tobe. Iată de unde vine pasiunea mea pentru muzică și în special pentru acest instrument”.

Mai târziu, cineva i-a făcut cunoștință cu toboșarul Pavel Căpățână, care i-a arătat primul ritm la tobe. „Am învățat timp de două săptămâni acest ritm. Mă chinuiam la început, pentru că nu aveam încă dezvoltată coordonarea dintre mâini și picioare. Nu știam notele muzicale și mi-am făcut notițe într-un caiet: câte mișcări fac cu mâna dreaptă, când trebuie să bat din picioare. Am învățat până la urmă și când i-am arătat lui Pavel, el mi-a zis că din mine va ieși toboșar. Datorită lui am pășit pe această cale”, își amintește Sebastian Nahaba despre primul său dascăl în ale muzicii.

Decât un medic rău, mai bine un muzician bun

La începutul carierei sale de muzician a cântat în restaurante. Primul loc de muncă în calitate de toboșar a fost în orchestra restaurantului „Doina”. Tot acolo Sebastian Nahaba a învățat notele muzicale. Nopțile cânta, iar dimineața mergea fie la ore, fie la spital, pentru că era deja medic rezident.

„Specialitatea mea era ftizioterapia, specialitate a medicinii care se ocupă cu tratamentul tuberculozei. Aveam dubii și nu știam pe ce cale să merg: să fac medicină sau muzică. Și într-o dimineață, când mergeam spre spital, am decis să renunț la medicină, pentru că voiam să cânt la tobe și să exersez ca să devin mai bun.
Eu gândeam așa: „Decât un medic rău, mai bine un muzician bun”. Așa și nu am mai ajuns la spital în dimineața ceea, pentru că am ales muzica”, mărturisește Sebastian Nahaba pentru 60plus.md. 

Sebastian Nahaba este un muzician autodidact. A învățat să bată tobele în timp ce urmărea cum cântă alți bateriști, apoi asculta muzică pe discuri de vinil, aduse din străinătate – pentru a-și perfecționa tehnica și pentru a se inspira. Munca i-a fost răsplătită. A cântat în formația „Orizont”, iar în 1982, Ștefan Petrache l-a invitat să cânte în formația „Plai”.

„Omul cu toba era ca un fel de erou”

În formația „Plai” muzica se făcea colectiv, un lucru nemaiîntâlnit până atunci la Chișinău, spune Sebastian Nahaba. „Plai” a cucerit locul III la concursul unional de muzică ușoară, formația devenind cunoscută în întreaga URSS. Au urmat turnee în localități din Moldova, dar și în statele membre ale Uniunii Sovietice, unde erau primiți uneori mai bine ca acasă.

„Pentru noi era foarte curios că, de exemplu, în Rusia eram mult mai bine primiți decât acasă, deși ei nu știau limba, pentru ei eram o formație străină. Altădată am avut un concert în Odessa. La început ne-au privit sceptic până și angajații de la filarmonică. Când am ieșit pe scenă, publicul striga: „Rock, vrem rock” , deși noi cântam mai mult pop-rock. La finalul concertului se făcu liniște și apoi auzim strigând din sală: „Cântați de la început” 
Bineînțeles, scena i-a adus lui Sebastian Nahaba admirație din partea publicului și faimă, însă a știut să rămână mereu cu picioarele pe pământ.

„Eram privit cu admirație, în acele timpuri nu erau mulți toboșari. Atunci omul cu tobele era deja erou. Fetele se țineau lanț după noi și pe scenă erau numai bărbați. Trebuie să recunosc că muzica pe care o făceam noi la „Plai” era neînțeleasă în sate, pentru că era ceva nou, necunoscut. Dar aveam concerte peste tot. Urcam în niște autobuze pe care le numeam „aspiratoare de praf” și plecam să le cântăm oamenilor, povestește Sebastian Nahaba.

O viațaă demnaă de o carte de povestiri

Viața toboșarului Sebastian Nahaba ar fi demnă de o carte. Are atâtea de povestit despre viața de pe scenă și din culise, despre oamenii pe care i-a cunoscut, despre turneele care i-au oferit posibilitatea să viziteze multe țări și să cunoască diferite culturi. Continuarea poveștii o puteți citi pe 60plus.md.

Distribuie articolul: